duminică, 27 noiembrie 2011

Drama unei despartiri...

...poate lasa sechele pentru toata viata.

Nu o sa incep cu teorii conspirationale prin care sa spun cum sa ii revii mai repede dupa o despartire, sau sa pastrezi o relatie doar ca sa nu ramai singur, ca e rau, sau ce sa faci si sa nu faci sa fie bine. NU! Gresit!
Pur si simplu, din experientele traite si vazute, voi incerca sa impart ceea ce nu e ok, ceea ce afecteaza, sau m-a afectat sau i-a afectat pe altii.. Iar singura persoana responsabila de cum simti, ce simti, de ce simti esti doar tu, sau eu, sau  el, cel ce  ce traieste si simte acele stari. Pentru ca sunt multe stari.

De obicei atunci cand intalnim pe cineva, suntem entuziasti, ne bucuram si avem impresia ca acel om este potrivit pentru noi, pentru ca.. si pentru ca... si pentru ca... Si nu-i mai vedem partile rele, sau trecem peste ele, sau nu punem niste limite sau ne gandim ca trebuie sa facem asta ca altfel ne paraseste! GRESIT! total gresit! Daca e cel care trebuie, si noi nu ne batem joc, nu facem din ambitie sau dorinte ascunse si suntem sinceri si deschisi nu ne, nu te , nu ma va parasi. Va fi langa noi in orice moment si ne va intelege, ne va iubi asa cum suntem fara sa-si doreasca sa fim altfel...cum viseaza el, sau cum are el un ideal.

Uneori sau poate chiar mereu, o relatie creeaza o dependenta de acel om, ne obisnuim cu el, ajungem sa-l iubim, ajungem sa simtim ceva si fara el consideram ca viata nu mai are sens.  Fericirea noastra nu trebuie sa vina din faptul ca e el langa noi. Ci atitudinea noastra/ a mea/ a ta trebuie sa fie de asa natura incat el sa vrea sa stea in preajma noastra. Nu sa stea pentru ca ii faci aia si aia si ailalta ci pentru ca se simte bine, traieste un sentiment frumos si simte ceva frumos cand tu sau eu sau ea este in preajma.. Si pentru ca exista acea chimie, intelegere, comunicare si dorinta de a face cat mai multe cu acel om. Totul devine constructiv. Si pentru ca isi doreste mai mult decat sex sau mancare sau se simta bine cand iese pe strada ca are o femeie frumoasa langa el.

Se mai intampla ca aceste stari de bine, sa dispara la un moment dat. El pleaca, nu mai raspunde la telefon, se indragosteste de altcineva, incepe sa vada doar partea negativa si urata, incep certuri scandaluri, violente.  Din x motive, niciodata nu stiu ce se va intampla in secunda urmatoare. In acel moment, pentru ca ne-am obisnuit cu stari de bine, traim ceva urat. Simtim ceva ce nu ne place. Nu mai gasim motivatie si dorinta in nimic, Daca totul s-a terminat pur si simplu, vorba ceea, pica cerul peste noi. Sunt doua posibilitati, fie este acceptat acea stare doar cu gandul la clipele frumoase, sau cu speranta ca totul va reveni la normal, acel normal cu care eram obisnuiti. Sau daca sutem mai curajoase, renuntam. Plecam. Mergem mai departe. Incercam sa uitam uratul si sa oferim ceea ce avem de oferit altcuiva. Pentru ca e frumos sa oferi  dar a si ceri. Ai nevoie de ceva trebuie sa stii sa ceri. Nimeni nu stie ce e in mintea noastra, nimeni nu ne ghiceste gandurile, nimeni nu stie ce ne dorim, daca nu spunem!

Dupa o despartire, la inceput e dureros! Da, la inceput e dureros, si treci prin tot felul de stari: ura, neincredere, depresie, nopti albe, multe lacrimi varsate, multe de ce-uri, dorinta de intoarcere si iertare in speranta ca a fost o ratacire, certuri, reprosuri, ingnoranta, indiferenta, neliniste. Aceste stari dureaza si difera de la om la om. E greu sa intelegi ca ieri era frumos si azi nu mai e. Da, e foarte greu, dar asa este! daca nu stim sa pretuim fiecare clipa si sa ne bucuram la maxim...nu prea mai conteaza cum a fost, ci conteaza cum a devenit si cum este. Dupa ce toate starile urate sunt aruncate pe ferestra, la gunoi, puse in cufar, ajungem in sfarsit la liniste, zambete, dorinta de mai bine si putere de a merge mai departe. Daca noi zambim vom atrage zambete. Daca uram vom atrage oameni care urasc. cei care stau pe langa noi, sunt de fapt cei care sunt ca noi...si desi pe multi ii criticam o facem pentru ca vrem sa ne criticam pe noi. Pentru ca e mai greu ca noi sa ne vedem din exterior, ii vedem pe ceilalti care ne inconjoara si sa ne dam seama cum suntem de fapt si ce am gresit. Nu a observat nimeni ca atunci cand trece printr-o despartire, intalneste tot mai multi oameni in situatia asta? Niciun om pe care il cunoastem nu il cunoastem pur si simplu, ci il cunoastem pentru ca trebuie sa vedem ceva, trebuie sa descoperim ceva, sa corectam si sa invatam. Ciudat nu? Dar inainte de a afla ca iubiul meu duce o viata dubla, am locuit in casa cu o persoana cu acelasi fel de viata. Nu eram de acord cu atitudinea ei, dar la el nici nu ma gandeam ca e capabil de asa ceva.

Trebuie sa existe puterea de a merge mai departe, de a cauta din nou ceva ce ne face sa ne simtim bine, confortabil. Cand ne place ceva ne dorim sa ne apartina. Nimic nu ne apartine. nimic nu e al nostru. Totul e relativ si pentru o clipa. Nimic nu ne ofera siguranta urmatoarei secunde. Totul este acum, in momentul asta si va ramane doar ceea ce simtim si traim acum. Totul este o iluzie si devine o amintire. Chiar si ceea ce este palpabil este o simpla amintire. E dureros, dar asta e de fapt. Si uneori ne pierdem atat de mult in detalii, trecut sau viitor incat uitam sa ne bucuram de acum.

Intre doua ineputuri, trairile sunt foarte intense, durerea este puternica, dar cu o atitudine pozitiva, totul va fi mai frumos. Viata e frumoasa asa cum este ea. Iar totul se intampla cu un scop, pentru ca fiecare individ are scopul lui, si trebuie sa existe pentru ca ceilalti  sa invete ceva. 

Punem accentul pe frumusete, perfectiune, idealism. Blonda, ochi albastri, inalta, abdomen cu patratele, fund bombat, picioare lungi, 50  de kile, si inteligenta. El musculos, fara burta, fara par, fara chelie, inalt, maini frumoase, un bmw daca se poate, o vila in oras si doua la mare, intelegator, sa nu ceara mai nimic in schimb si foarte darnic si manager neaparat. Girls, astea sunt in basmele cu feti frumosi. Toti suntem oameni, toti ne-am format in urma unor principii si a unei eduactii, a ceea ce am vazut acasa, nimeni nu e perfect si nu toate femeile sunt inalte, blonde, cu ochii albastri si siliconate! suntem diferiti! trebuie doar sa vedem., simtim ce ne face sa ne simtim bine, ce ne da o stare de bine si  liniste si sa ramanem si sa ne concentram pe acea stare. Unele sunt mici, grase si cu tenul plin de imperfectiuni. da, sunt asa, dar pe ele nu le derajeaza si stiti ca ele sunt cele mai fericite pentru ca nu stau nemancate cu zilele, nu transpira la sala cateva ore pe zi si nu se chinuie sa suceasca mintea si capul barbatilor pe strada. Iar ele au langa ele poate unii dintre cei mai minunat  barbati, care le fac toate mofturile, cu care se inteleg, rad se plimba si care nu au vrut doar sa vada cum este sexul cu ele. Au vrut sa le cunoaca  si le-au cunoscut si pentru ceea ce sunt ele si au descoperit ca sunt minunate. Dar sunt si exceptii de la regula, printre aceste femei sunt si multe frustrate, da cum spuneam...nimeni nu e perfect. Important e s ate simti bine cu acel om nu sa-si suceasca barbatii caul dupa ea pe strada si sa-ti fie teama ca o poti pierde in orice moment. Cica asa gandesc unii. E drept, e dureros, pentru ca e frumoasa si frumusetea. Dar decat o papusa goala pe dinauntru, mai bine mai putin papusa( ca oricum o data cu anii nu ramane frumuseatea, raman simtirile si trairile) dar incredibil de minunata dincolo de infatisare. Nu intotdeauna un mar mare dulce si rosu e atat de gustos. Poate fi mai bun un mar mai mic si mai putin stalucitor si lucios. Trebuie doar sa stii asta, atunci cand faci alegerea.

Si revenind la perfectiunea intruchipata, atat la masculin cat si la feminin, ei sunt cei care fug din floare in floare, cauta mereu mai mult si niciodata nu sunt multumiti si cred ca exista si mai bine de atat. Dar oamenii astia de ce nu cauta binele la ei? Si tot idealistii, pun si cel mai putin suflet intr-o relatie, dar cei de langa ei se indragostesc si atunci cand nu mai au, raman marcati. Si e si o mica problema, nu vor nici ceva mai putin bun. si de aici lupta cu sentimentele celorlalti si cu suferintele celorlalti. Frang inimi si pleaca. Si apoi isi dau seama, regreta ca de fapt nu au stiut niciodata cum e sa se daruiasca total si sa faca ceva sa fie fericiti cu ei si ceilalti cu ei. Sunt doar superficiali. Si asa cum zicea cineva, de o tipa care arata foarte bine nu prea te poti indragosti, ca imediat gaseste unul cu mai multi bani si pleaca. ma intreb oare, ele sunt fericite? dar, nu zice nimeni sa stai cu unul care nu e  capabil sa-ti plateasca o cafea atunci cand te invita sa o beti, sau care nua re posibilitatea sa asigure unor viitori copii un trai ok si este tinut si intretinut de ea ani de zile. Dar barbatia lui in ce consta? Doar in pat? oare e suficient? vorba ceea: pentru un carnat uneori cumparam tot porcul...fir-ar sa fie! mare adevar! Dar si unele femei, evita barbatii mult prea aratosi pentru ca sunt niste legende fie nu sunt buni la pat, fie sunt prea siguri pe ei si nu sunt prea statornici fie sunt ca niste bibelouri, le lipseste materia cenusie.

Revenind la dramele despartirii, fiecare individ, percepe despartirile intr-un anume mod. Unii sufera doua zile si merg mai departe, altii sufera si raman cu intrebari ani de zile, iar altii ajung dupa cateva ore in alt pat ca si cum nimic nu ar fi existat inainte. Unii ajung sa ramana marcati, sa ramana cu frica de a fi parasiti si sa le fie greu sa mai inceapa o alta relatie ca nu cumva sa fie parasiti. In cazurile in care ele chiar arata bine, el le paraseste sau le inseala, ele ajung sa-si piarda increderea si sa le fie greu. Sau ajung sa se simta frustrate de faptul ca ei, cei pe care ii vor cunoaste ulterior vor doar sex, fara nimic altceva...in multe azuri este adevarat, dar aici vina este doar pentru ca barbatii sunt niste porci egocentristi si foarte supeficiali. Cred ca daca au cat mai multe bifate, sunt cei mai tari. Gresit domnilor! degeaba ai bifat, daca fata aia nu ramane cu tine si nu-ti ofera niste sentimente placute, in afara celor cateva momente de placere. Degeaba te lauzi ca ai avut nspe'mii, daca apoi ele au plecat la altii cu mai multi bani, dar mai urati. Unde ajungi cu aceste liste si cu aceste le-am avut si pe aia si pe aia si pe ailalta?inca astept raspunsuri la intrebarile astea.

Despartirile pot deveni drame in functie de motive: daca se termina pur si simplu pentru ca nu se mai iubesc si asta decid, sufera putin, dar apoi fiecare va merge mai departe, daca unul inseala si minte, celalalt se va simti tradat, va suferi o vreme si se va intreba de ce s-a intamplat asta si ce n-a putut oferi...si asta se intampla pentru ca nu comunica si nu stiu sa ceara. Sau se poate ca pur si simplu, peste noapte unul sa dispara pur si simplu din multe motive. Aest gen de despartire e  crunt. Dar se poate vindeca repede. Chiar daca raman multe intrebari, uneori e mai bine sa nu stii tot. Si motive si situatii sunt suficient de multe.

Cel care ia decizia sa plece, sa iasa din respectiva relatie o face pentru ca nu se mai simte confortabil sau pentru ca el crede ca a gasit ceva mai bun. Restul e poveste. restul tine de reactiile pe  care le poate avea fiecare individ  in parte si cu ce sechele ramane pe urma. Un lucru e foarte clar: atitudinea noastra a mea/ a ta/ a lui si sa stim ce ne dorim, ce avem de oferit si ce ne dorim sa primim. Daca este incertitudine nu va fi o relatie cu trairi prea frumoase: oricum, intotdeauna cineva va suferi.

Si asa cum deja stim, nimic si nimeni nu ne apartine si in niciun caz nu exista pentru totdeauna. Momentul de acum si ce simtim acum este cel mai important si va ramane. Restul e doar o iluzie. La fel si presupusa suferinta, e vorba doar de o anumita atitudine. Ii pasa cuiva daca eu sufar sau sunt fericita? Cu siguranta, nu! de aceea e mai sanatos pentru mine sa-mi doresc sa ma simt bine si confortabil cu mine si sa fac intotdeauna ceea ce-mi place si-mi ofera posibilitatea sa zambesc! dezamagirile produse de altii, sunt pentru ca noi toti suntem egoisti si vrem doar sa ne fie noua bine. Nu ne pasa de restul, ne pasa doar de noi!

Drame exista mereu! zambetele dispar usor, dar reapar foarte greu. Toate inceputurile sunt frumoase, ca sa ne dorim apoi un alt inceput! Prin urmare un vreau sa fie iar ca la inceput, nu poate avea decat un raspuns: cauta-ti altul!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu