Imi este frica sa nu cad, imi este frica sa nu ma ranesc, imi este frica sa nu sufar...si din cauza acestor frici nu reusesc sub nicio forma sa patinez extraordinar, sa accept cazatura si sa ma indragostesc ca si cum ar fi prima oara fara sa ma gandesc la secunda urmatoare, la reguli sau alte prejudecati.
Acum am mai reusit sa le pierd pe drum, dar existau atat de multe temeri, incat viata mea ea inconjurata doar de teama de a pati ceva tot timpul.
Frica de a sta singura am reusit sa o depasesc tocmai pentru ca am stat singura si am vazut ca nu se intampla nimic. Daca nu era aceasta perioada de imprietenire cu singuratea cu siguranta nu m-as fi acomodat nicicand cu ea si as fi stat mereu cu teama de singuratate.
Teama de sporturi de iarna vine din copilarie. Nu acuz pe nimeni, dar faptul ca am fost tinuta ca un pui de gaina, m-a facut sa am teama de cazaturi, lovituri si durere. Tarziu, mai exact acum cativa ani mi-am invins teama si m-am urcat prima data pe role..a fost greu la inceput, dar am reusit. Patinajul mi se pare fascinant, dar nu am avut niciodata curaj, pentru ca nu am fost sustinuta si lasata sa-mi satisfac aceasta dorinta in copilarie. Chiar daca pentru prima oara am pus patine in picioare acu vreo 2 ani, abia astazi am luat prima cazatura, am vazut ca nu a fost atat de grav si am reusit apoi sa am incredere....si sa patinez fara sustinere...
In ceea ce priveste schiatul tot timpul mi s-a spus ca a fi periculos...si am trait intotdeauna cu aceasta teama...dar la inceputul anului, am pus schiurile in picioare pentru prima data, in cateva ore am invatat regulile de baza si apoi am realizat ca este ceva extraordinar...
Teama de intuneric...multa vreme am fost panicata de faptul ca tebuie sa ajung singua acasa noaptea...in capul meu se desfasurau tot felul de filme si intamplari...totul bazat pe ceea ce vazusem...iar toate aceaste temeri erau doar in mintea mea si cumva si atrageam acele patanii mai putin placute. Mi-a luat un spray cu piper, m-am inarmat cu ceva curaj si imi e mai usor sa merg pe strada fara sa am impresia tot timpul ca voi da peste tot felul de indivizi dubiosi. De cand am schimbat atitudinea nu am mai avut nici incidente, nici temeri...
Teama de a ma indragosti...da! suna ciudat, dar a existat multa vreme si m-am luptat cu ea. Experientele trecutului si-au pus ampenta bine. Dar intamplator, am dat numai peste oameni care au reusit sa adanceasca si mai mult aceste temeri...solutia a fost schimbarea atitudinii si a modului de a aborda aceste temeri. Si daca ma indragostesc de cine nu tebuie oare ce se va intampla? sufar o zi , doua trei si apoi merg mai departe. Dar cum paharul are si o jumatate plina, sentimentul de a fi indragostit...este extraordinar! Dupa o lupta foarte mare cu ele, am reusit sa scap, am reusit sa ma reinventez si sa am libertatea, dorinta si sa-mi acord sansa de a ma indragosti din nou.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu