Despre iubire

 Fiecare iubeste in modul lui. Trebuie sa-l gasim pe cel care iubeste ca noi.

"Sa razi mult si des
Sa Castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor
Sa te bucuri de aprecierile criticilor onesti si sa suporti trairile falsilor prieteni
Sa apreciezi frumusetea
Sa scoti in lumina tot ce e mai bun in ceilalti
Sa lasi in urma ta ceva bun
Sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor datorita tie
- asta inseamna sa reusesti in viata" (ralph waldo emerson)

Si toate acestea se pot face doar iubind ceea ce faci si daruind iubire.  Exista atatea moduri de iubire, dar prea putin stim sa le exprimam. Sau ne exprimam iubirea asa cum ne dorim noi sa fim iubiti. Doar ca cel de langa noi nu stie ca de fapt asta vrem daca nu spunem...
Pentru ca sutem diferiti si comunicam diferit, de cele mai multe ori nu ne putem face intelesi exact asa cum dorim...pentru ca avem personalitati diferite, comportamente diferite, moduri diferite de a iubi si de a ne arata iubirea, trebuie doar sa reusim sa ne facem intelesi, sa exprimam ce ne dorim si sa intrebam ce-si doresc ceilalti.
De cele mai multe ori nu exprimam ceea ce simtim tocmai pentru ca ne este teama de reactia celuilalt. ne este teama de o respingere si preferam tacerea. Ne este teama de ce va spune daca stie ce simtim, asa ca mai bine ne jucam...si ne jucam si iar ne jucam.

Cu ceva ani in urma, nu intelegeam cand cineva imi spunea: te iubesc in felul meu! Nu puteam concepe faptul ca cineva ma iubeste in felul lui. Voiam sa vad si sa simt minut de minut, voiam sa ma sune, voiam sa-l intereseze de mine, sa fie langa mine cand nu-mi este ok, sa fiu pe primul plan, sa vina sa ma astepte la gara, sa mearga sa-mi cumpere ciocolata atunci cand imi este pofta, sa iesim cu rolele in parc, sa mearga cu mine la teatru, sa plecam din oras in fiecare weekend, sa iesim in club, sa ma lase sa merg cu fetele in club, sa nu se supere daca eu plec doar cu prietenii in  vacanta, sa nu uite nicio aniversare, sa-mi ofere flori fara motiv...orice, dar nu prea mult petrecut doar noi doi, pentru ca devenea monoton... Daca nu facea cum voiam eu ma suparam si o saptamana nu eram de gasit. Dar daca el pleca undeva fara mine, nu era frumos si imi ieseam din minti. Imi placea sa fiu luata peste tot, dar eu nu prea il luam pe niciunde...Asa intelegeam la 20 de ani, iubirea. Daca ceva din cele enumerate mai sus nu se intampla, imi imaginam ca s-a plictisit si nu ma mai iubeste. Dar de fapt chiar ma iubea in felul lui si eu nu puteam intelege asta. Nu credeam ca exista asa ceva. 

Cu timpul, am invatat sa accept sa iubesc, sa am rabdare, sa vreau sa arat ceea ce simt, sa ma gandesc si la celalt cand fac ceva anume si in acel moment, cand am vrut sa fiu sincera, sa nu mint, sa nu ranesc, sa nu insel...am fost mintita si poate inselata..

Apoi m-am inchis intr-o carapace din care ma chinui si ma strofoc sa scap de mai bine de 2 ani, ma chinui sa gasesc acea iesire, sa gasesc acel om care sa ma ajute sa ies, fara sa-mi fie teama ca ma voi rani daca ies din carapace. Cum  ies putin din ascunzatoare, mai gasesc pe cineva care imi da cate un bobarnac sa ma trezesc la realitate si sa ma intorc inapoi in ascunzatoare, unde nimeni nu-mi poate face nimic. dar fericire nu exista pentru ca nu vad aproape niciun rasarit, nu ma bucur de soare, fulgi de zapada, ploi, nori sau viscol. Stau ascunsa, nu simt si nu vad nimic..

Merg intr-o directie nu tocmai cunoscuta, dar e adevarat inaintez. Din cand in cand mai ies sa vad incotro ma indrept si ma retrag in vizuina...pana cand voi ajunge langa un zid, unde pot trece dincolo si pot vedea ce se intampla, doar daca ies din carapace si hotarasc sa merg iainte indiferent de ce voi gasi dupa acele porti inalte. Pot sa descopar ceva minunat, sau sa ma intreb tot timpul, oare ce este acolo?

Oamenii vor sa simta iubirea in mai multe moduri: auditiv, vizual, sau activ.
Multi sunt fericiti daca aud mereu complimente, declaratii si cuvinte frumoase. Pentru ei este suficient daca li se demonstreaza in felul asta ca se iubesc.

Sunt indivizi care vor sa primeasca dovezi de iubire prin plimbari romantice pe maulul marii, imbratisari lungi, cina romantica, flori primite fara motiv, srisori de dragoste, declaratii lipite pe frigider..

Si mai sunt unii oameni care simt ca sunt iubiti, atunci cand celalt merge si ii asteapta la munca, se duce si ia hainele de la curattorie din proprie initiativa, face oridin in casa, gateste, se ocupa de copii, face cumparaturile.

Este dificil atunci cand se intalnesc oameni care isi exprima iubirea diferit. Si daca nu stiu sa comunice eficient, desi se iubesc, fiecare il va banui pe celalt ca nu-l iubeste eficient pentru ca nu face x lucru pentru el.

Acum, inteleg iubirea ca pe ceva necesar. Un contract intre doi oameni. Un contract unde ei doi se angajeaza sa se completeze reciproc, sa  lase de la ei din cand in cand, sa faca in asa fel sa-l faca pe celalalt fericit fara a se face pe el nefericit si sa mearga simultan in sus. Sa urce impreuna si sa se bucure unul pentru celalalt, dar si impreuna. Fiecare sa aiba si momentele lui de intimitate, dar nu prea mult, pentru ca apoi dispare dorinta comuna. Iar din fiecare moment petrecut impreuna sa faca un moment unic. Iar atunci cand nu este atat de simplu, este cel mai frumos. Uneori un drum prea drept, sigur nu te duce in varful muntelui, pe and un drum serpuit, te poate duce pe cele mai inalte culmi si te poate face in acelasi timp, sa te bucuri de urcare. Mergi mai mult, dar stii sigur ca ajungi...