:)

Despre iubire

2012-01-25T21:45:00.001+02:00

Fiecare iubeste in modul lui. Trebuie sa-l gasim pe cel care iubeste ca noi.

"Sa razi mult si des
Sa Castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor
Sa te bucuri de aprecierile criticilor onesti si sa suporti trairile falsilor prieteni
Sa apreciezi frumusetea
Sa scoti in lumina tot ce e mai bun in ceilalti
Sa lasi in urma ta ceva bun
Sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor datorita tie
- asta inseamna sa reusesti in viata" (ralph waldo emerson)

Si toate acestea se pot face doar iubind ceea ce faci si daruind iubire. Exista atatea moduri de iubire, dar prea putin stim sa le exprimam. Sau ne exprimam iubirea asa cum ne dorim noi sa fim iubiti. Doar ca cel de langa noi nu stie ca de fapt asta vrem daca nu spunem...
Pentru ca sutem diferiti si comunicam diferit, de cele mai multe ori nu ne putem face intelesi exact asa cum dorim...pentru ca avem personalitati diferite, comportamente diferite, moduri diferite de a iubi si de a ne arata iubirea, trebuie doar sa reusim sa ne facem intelesi, sa exprimam ce ne dorim si sa intrebam ce-si doresc ceilalti.
De cele mai multe ori nu exprimam ceea ce simtim tocmai pentru ca ne este teama de reactia celuilalt. ne este teama de o respingere si preferam tacerea. Ne este teama de ce va spune daca stie ce simtim, asa ca mai bine ne jucam...si ne jucam si iar ne jucam.

Cu ceva ani in urma, nu intelegeam cand cineva imi spunea: te iubesc in felul meu! Nu puteam concepe faptul ca cineva ma iubeste in felul lui. Voiam sa vad si sa simt minut de minut, voiam sa ma sune, voiam sa-l intereseze de mine, sa fie langa mine cand nu-mi este ok, sa fiu pe primul plan, sa vina sa ma astepte la gara, sa mearga sa-mi cumpere ciocolata atunci cand imi este pofta, sa iesim cu rolele in parc, sa mearga cu mine la teatru, sa plecam din oras in fiecare weekend, sa iesim in club, sa ma lase sa merg cu fetele in club, sa nu se supere daca eu plec doar cu prietenii in vacanta, sa nu uite nicio aniversare, sa-mi ofere flori fara motiv...orice, dar nu prea mult petrecut doar noi doi, pentru ca devenea monoton... Daca nu facea cum voiam eu ma suparam si o saptamana nu eram de gasit. Dar daca el pleca undeva fara mine, nu era frumos si imi ieseam din minti. Imi placea sa fiu luata peste tot, dar eu nu prea il luam pe niciunde...Asa intelegeam la 20 de ani, iubirea. Daca ceva din cele enumerate mai sus nu se intampla, imi imaginam ca s-a plictisit si nu ma mai iubeste. Dar de fapt chiar ma iubea in felul lui si eu nu puteam intelege asta. Nu credeam ca exista asa ceva.

Cu timpul, am invatat sa accept sa iubesc, sa am rabdare, sa vreau sa arat ceea ce simt, sa ma gandesc si la celalt cand fac ceva anume si in acel moment, cand am vrut sa fiu sincera, sa nu mint, sa nu ranesc, sa nu insel...am fost mintita si poate inselata..

Apoi m-am inchis intr-o carapace din care ma chinui si ma strofoc sa scap de mai bine de 2 ani, ma chinui sa gasesc acea iesire, sa gasesc acel om care sa ma ajute sa ies, fara sa-mi fie teama ca ma voi rani daca ies din carapace. Cum ies putin din ascunzatoare, mai gasesc pe cineva care imi da cate un bobarnac sa ma trezesc la realitate si sa ma intorc inapoi in ascunzatoare, unde nimeni nu-mi poate face nimic. dar fericire nu exista pentru ca nu vad aproape niciun rasarit, nu ma bucur de soare, fulgi de zapada, ploi, nori sau viscol. Stau ascunsa, nu simt si nu vad nimic..

Merg intr-o directie nu tocmai cunoscuta, dar e adevarat inaintez. Din cand in cand mai ies sa vad incotro ma indrept si ma retrag in vizuina...pana cand voi ajunge langa un zid, unde pot trece dincolo si pot vedea ce se intampla, doar daca ies din carapace si hotarasc sa merg iainte indiferent de ce voi gasi dupa acele porti inalte. Pot sa descopar ceva minunat, sau sa ma intreb tot timpul, oare ce este acolo?

Oamenii vor sa simta iubirea in mai multe moduri: auditiv, vizual, sau activ.
Multi sunt fericiti daca aud mereu complimente, declaratii si cuvinte frumoase. Pentru ei este suficient daca li se demonstreaza in felul asta ca se iubesc.

Sunt indivizi care vor sa primeasca dovezi de iubire prin plimbari romantice pe maulul marii, imbratisari lungi, cina romantica, flori primite fara motiv, srisori de dragoste, declaratii lipite pe frigider..

Si mai sunt unii oameni care simt ca sunt iubiti, atunci cand celalt merge si ii asteapta la munca, se duce si ia hainele de la curattorie din proprie initiativa, face oridin in casa, gateste, se ocupa de copii, face cumparaturile.

Este dificil atunci cand se intalnesc oameni care isi exprima iubirea diferit. Si daca nu stiu sa comunice eficient, desi se iubesc, fiecare il va banui pe celalt ca nu-l iubeste eficient pentru ca nu face x lucru pentru el.

Acum, inteleg iubirea ca pe ceva necesar. Un contract intre doi oameni. Un contract unde ei doi se angajeaza sa se completeze reciproc, sa lase de la ei din cand in cand, sa faca in asa fel sa-l faca pe celalalt fericit fara a se face pe el nefericit si sa mearga simultan in sus. Sa urce impreuna si sa se bucure unul pentru celalalt, dar si impreuna. Fiecare sa aiba si momentele lui de intimitate, dar nu prea mult, pentru ca apoi dispare dorinta comuna. Iar din fiecare moment petrecut impreuna sa faca un moment unic. Iar atunci cand nu este atat de simplu, este cel mai frumos. Uneori un drum prea drept, sigur nu te duce in varful muntelui, pe and un drum serpuit, te poate duce pe cele mai inalte culmi si te poate face in acelasi timp, sa te bucuri de urcare. Mergi mai mult, dar stii sigur ca ajungi...

Directia 5 ft Giulia - Povestim de-un ceas

2012-01-24T23:51:00.000+02:00

Despre un student din Angola

2012-01-22T23:00:00.000+02:00

La Ploiesti s-au urcat doi baieti de culoare. Unul din ei a intrebat daca este liber si daca se poate aseza langa mine. Initial am fost putin retinuta, pentru ca stiu ca ei au un miros aparte si nu stiu cat de suportabil ar fi fost, dar acest baiat mirosea foarte bine. M-a surprins faptul ca m-a intrebat in romana si vorbea foarte bine. S-au asezat si au inceput sa discute in romana, despre facultatile unde studiaza, despre cat de rai sunt oamenii din Pitesti, despre locurile pe care le-au vizitat si despre fetele din Romania. pentru ca unul era vorbitor nativde portugheza si celalt de franceza, au considerat ca cel mai bine este sa dicute in limba romana. Doar asa pot invata cat mai bine si considera ca atata timp cat este in Romania, este frumos sa vorbeasca in romana. trebuie sa recunosc faptul ca foarte putini sunt de aceasta parere, mai ales ca engleza este la putere.

Dupa ceva timp am inceput sa am port un dialog cu baiatul din Angola. Initial l-am intrebat ce ii place cel mai mult in Romania si mi-a spus ca este foarte incantat de universitate, fiind student la Politehnica.Este incantat de modul in care se fac cursurile la noi. La ei se invata mult mai putine lucruri, nu exista atata varietate.
Este venit de 5 ani in Romania si mai are de stat inca un an. Nu a venit sa se stabileasca aici, a venit doar pentru studii. Si pentru ca este venit cu bursa( primeste o suma mai mare din Angola si mai putin din Romania), a trebuit in 6 luni sa invete limba romana pentru ca nu a avut posibilitatea sa-si aleaga o alta limba in care sa studieze. Recunoaste faptul ca este destul de dificil sa studieze politehnica in limba romana, dar nu se plange. Ii place si chiar invata cu foarte mare drag, pentru ca vrea sa se intoarca la el in tara si sa profeseze acolo. Iar de cand este venit in Romania nu a fost deloc acasa, pentru ca i-a fost teama ca nu va mai vrea sa se intoarca.

Ceea ce nu-i place este faptul ca aici timpul este foarte important, la el daca ar fi trebuit sa mearga cu o ora mai tarziu la cursuri nu ar fi fost o mare problema cum este saici si nu ar fi primit absenta. De asemeni nu i-au placut nici oamenii din Pitesti, oras in care a trebuit sa locuiasca o perioada. I s-au parut a fi foarte reci si rai. Mai ales gelosi pe faptul ca ei, cei de culoare, au venit sa le fure fetele romance care sunt foarte frumoase. Si intr-adevar se simt atrasi de blonde, dar cu multe dintre ele nu a vrut sa aiba o foarte mare legatura, pentru ca acestea i s-au parut a fi cumva foarte materialiste. Prefera brunetele, pentru ca i se par a fi un pic altfel. Si de asemeni, la fetele de aici a observat a fi mai inteligente, au o cultura mult mai bogata decat cele din Angola. Despre romanele cu care a iesit spune ca au reusit sa-l prinda mereu cu minciuna, daca mai iesea si cu alte fete, ele reuseau sa afle, le-a comparat cumva cu niste politiste. De aceea a preferat sa-si aleaga o iubita de aceiasi origine, pentru ca sunt cumva pe aceiasi lungime de unda si e de-a lui. Iar de cand este cu aceasta fata nu mai merge in club, pentru ca spune el: ca sunt foarte simpatici( ei, cei de culoare) si de fiecare data se intampla sa ajunga acasa cu doua-trei fete si nu trebuia sa faca mare lucru pentru asta....De aceea prefera sa nu mai iasa, pentru ca are iubita si nu e frumos.
Despre mancare, s-a acomodat foarte repede, pentru ca nu sunt mari diferente. Difera doar modul de preparare. Si ei in Angola manaca pui, porc, au chiar si salata de boeuf( dar se numeste altfel, desi contine aceleasi ingrediente).

In ceea ce priveste discriminarea, doar de putine ori i s-a intamplat, in schimb cel mai deranjat a fost de profesoara de matematica de la facultate care i-a spus ca este ca o maimuta si nu intelegea de ce, dat fiind faptul ca este catolic, manaca aceleasi lucru si vorbeste aceiasi limba ca ceilalti.....

Iubire cu imprumut...

2012-01-08T16:14:00.000+02:00

...la inceput! si daca imi place... cumpar!
SE intampla de multe ori sa ma indragostesc de inimi deja vandute sau de ochi ce sunt precum mercurul....nu au stare si fug. Sunt ochi pe care nu-i cred, pentru ca-i vad cum mint.
Si mercurieni ce fug, dar care se intorc si sunt sinceri.Totusi, nu-mi dau o stare de neliniste si nici sentimentul de neincredere. Nu-mi apartin in totalitate, dar, poate... stiu ca se intorc?
Oare ochii care vad doar in fata si inimile care sunt libere, de ce sunt atat de invizibile si nu-mi ies in cale?
Poate pentru ca am fost mult prea ocupata cu inimile deja sechestrate?

O noua zi- H.Brenciu

2012-01-05T23:09:00.000+02:00

Fericire in dar

2011-12-26T10:52:00.000+02:00

Despre un altfel de Craciun

2011-12-26T10:35:00.002+02:00

...''lasa-ti inima sa iubeasca tot ceea ce-si doreste sa iubeasca''- este o simpla replica. De aici si pana a simti asta, un singur pas spre un sms:''imi e dor de tine! vreau sa te vad."..."cand vrei sa ne vedem?''..."cand poti?" "de Craciun...."..."DA!"
Si asa un vis a devenit realitate. La intrebarea ce-si doreste de Craciun, raspunsul era intotdeauna: '' Un altfel de Craciun. Sa-mi petrec Craciunul cu o persoana draga"
Si-a dorit sa-si petreaca Sarbatorile de iarna intr-un mod simplu...cu o persoana draga, o persoana care i-a marcat viata, pe care a iubit-o si la care nu a incetat sa se gandeasca. Isi doreste asta de cateva luni...si iata ca ceea ce-si dorea a devenit o realitate. Chiar daca lucrurile nu sunt atat de simple...ceva a ramas special. Poate pentru amandoi...
E primul Craciun pe care ea il petrece cu cineva, la fel si pentru el...a fost altceva, simplu, dar linistit. Ea a renuntat la planurile marete, dar lipsite de iubire si afectiune si s-au intalnit. Chiar daca nu s-au mai vazut de luni bune, parca totul se intamplase ieri...La ei, timpul se opreste in loc cand sunt impreuna, nimic nu mai conteaza...
Amandoi s-au schimbat...el e mai indiferent, rece, mai inchis si foarte schimbat... ea mai copila, traieste momentul si nu se gandeste la clipa urmatoare in ceea ce-i priveste... Traieste, zambeste, viseaza si se bucura de timpul petrecut cu el...el e mult mai serios si cumva agitat, nu-si mai arata atat de mult bucuria....
De Craciun nu au facut nimic deosebit, dar au fost impreuna, au gatit, s-au uitat la filme, au iesit la plimbare, si-au amintit de prima intalnire..de primele plimbari prin aceleasi locuri, in acelasi oras...

I Need You for Christmas

2011-12-23T22:12:00.000+02:00

De Craciun sa fim mai buni...

2011-12-19T01:11:00.001+02:00

...se aude peste tot...Dar de ce nu putem fi buni in fiecare zi? De ce nu putem face in fiecare zi un copil sa zambeasca? De ce nu putem oferi macar o eugenie unui copil amarat in fiecare zi? Un copil nu manaca doar de Craciun si de Pasti si nu se imbraca doar de doua ori pe an. Un copil are nevoie de mancare in fiecare zi si de afectiune de trei ori pe zi. Pentru a deveni un adult cu incredere in el si in ceilalti si care sa stie mai departe sa ofere afectiune...e necesar sa primeasca afectiune in fiecare zi. Cei care sunt lipsiti de dragoste sunt in primul rand copii abandonati, sau copii care provin din familii cu situatii materiale precare( aici e vina parintilor care nu au cu ce sa-i creasca, dar totusi ii fac pe banda rulanta! dar si vina societatii ca nu le ofera prezervative gratuit...)

Din pacate, auzim din ce in ce de tot mai multi copii abandonati, de tot mai multe case de copii si apartamente sociale...dar din pacate acestor copii nu li se ofera mai nimic...traiesc din donatii si din mila celorlalti...dar nimeni nu le ofera o educatie asa cum ar trebui sa primeasca si nicidecum asa cum ar fi normal. Iar cu ei ce se intampla? pai cei mai multi, la 18 ani, din pacate, ajung pe strazi, sau cei cu caracter mai puternic, reusesc sa e angajeze si sa se intretina singuri...Printre acesti copii exista multi copii talentati, dar pentru ca nu au posibilitati, nu pot sa se foloseasca de ceea ce detin...

Cei care din cand in cand merg la casele de copii si le duc cadouri, e bine sa le ofere si cateva ore...sa-i faca sa se simta importanti si sa se joace cu ei..pentru ei, sunt doar cateva ore din timpul liber, pentru copii inseamna mult mai mult..simt ca cineva se gandeste si la ei..nu le arunca niste dulciuri si jucarii sub brad...

Scrisoare care MOS'

2011-12-17T13:26:00.000+02:00

Anu trecut am facut si bradut, i-am trimis si o scrisoare lunga si cu multe dorinte si idei de cadouri. Trebuie sa recunoasc, ca a fost foarte darnic cu mine, se pare ca am fost cuminte. Si din cele aproape 26 de dorinte mi s-au implinit 20. mai sunt 6 care trebuie sa fie cap de lista pentru anul ce tocmai incepe.
Ii voi scrie si anul acesta o scrisoare, cu mai putine dorinte, dar cu valoare mai mare. Mi-am dorit, am spus ce-mi doresc si am facut tot posibilul sa le si obtin....
Iar primul lucru pe care mi-l doresc pentru anul viitor este sa-mi dau voie sa gresesc ....doar asa voi putea evita marile dezamagiri si esecuri. E un inceput spre fericire...

Taxi feat. R&D - NonStop

2011-12-16T01:09:00.000+02:00

De pe la teatru- Pensiune completa

2011-12-15T23:02:00.001+02:00

O comedie spumoasa, cu un subiect de actualitate, mai exact adulterul, minciuna si situatii amuzante iar actorii fascinanti:)
Mi-a placut! timp de doua ore, m-am amuzat pe seama situatiilor comice din exterior, dar dramatice cand le traiesti. Despre adulter, minciuna si situatii care aparent par fara iesire.
Ce traiesc cei care inseala si cum ajung sa insele si ce se intampla atunci cand amanta si sotia se intalnesc, despre cate poate indura o femeie si cat de bine si convingator poate minti un barbat...
Cu urmatoarea distributie: CRISTIAN IACOB (Jean Francois Moncey), ANA BART (Megali Martigue), RUXANDRA ENESCU (Cecile Moncey), SERGIU FLEŞNER (Hans Muller), CLAUDIA PREC (Heidi Muller), VITALIE BANTAŞ (Dl. Legris), LILIANA PANĂ (Nadine Dujardine), BOGDAN TALAŞMAN (Gerard Blanchard), ANDREEA GRĂMOŞTEANU (Paquerette), CLAUDIU ISTODOR (Charles Henri Martigue), CUZIN TOMA (Marc Dujardin)

Despre iubire

2011-12-15T01:41:00.001+02:00

Imi amintesc de faptul ca niciodata nu am crezut in iubire, niciodata nu am visat sa am o familie sau multi copii. Tot ce mi-am dorit de mica a fost sa fac ceva pe plan profesional, sa-i fac pe ceilalti sa zambeasca si sa am un scop binedefinit...Credeam eu, copil fiind, ca asta inseamna fericire, ca ceilalti sa stie cine sunt si sa-mi aprecieze munca.

Am trecut prin cateva relatii adolescentine, am trecut prin emotii, afectiune, iubire, dor, dorinta, dar am renuntat la tot, pentru ca ei nu erau ca fat-frumos din visul meu...inalt, brunet cu ochii albastri si foarte afectuos...Aici e clar superficialitate, pentru ca frumusetea trece, dar nici dincolo de imagine nu erau asa cum am visat de mica, cum am vazut si mi-a placut si cum am vrut, mi-am dorit sa ma faca sa ma simt si sa-mi ofere doar liniste si multe zambete...si sa ma inteleaga, sa invete sa zboare o data cu mine si sa ma sustina atunci cand vantul e puternic,.,,nu sa-mi taie aripile doar pentru a nu putea sa zbor din ce in ce mai sus...
Am renuntat la o relatie pentru a pleca, pentru a face voluntariat, pentru a-i face pe cei mai putin fericiti macar pentru cateva clipe sa fie fericiti si pentru a calatori...pentru a fi libera, pentru a-mi depasi limitele si a-mi atinge scopurile. Cat nu am fost inteleasa, am renuntat, chiar daca am suferit, am facut-o in tacere si am ales munca...
Timp de doi ani am muncit, am invatat, am citit si m-am implicat in tot felul de proiecte care m-au facut fericita, mi-au dat satisfactie si m-au facut sa cred ca nimic nu este imposibil atunci cand cred in ceea ce fac, si daca mi-am dorit, am transformat totul intr-o realitate, chiar daca relativa. Mi-am aruncat toata energia in munca si am incetat sa visez la Mr. Perfect si marea dragoste...am acoperit dorinta de afectiune cu seri petrecute in compania prietenilor, la mare, munte, film, teatru, petreceri. Cele mai multe weekenduri le-am petrecut scriind sau citind si jucandu-ma cu copii. Am invatat ca fiecare clipa e frumoasa si trebuie traita si pretuita la maxim...niciodata nu se stie cu ce vine urmatoarea secunda.

Dar, intr-un tarziu am realizat ca aceste satisfactii si bucurii sunt mai frumoase daca exista posibilitatea sa se mai bucure cineva cu mine...si aici nu ma refer la prieteni. Da acum, cand eu imi doresc, nimeni nu are aceleasi dorinte ca si mine...poate am fugit de iubire mult timp si cand o caut si am nevoie...fuge ea de mine...

Si nu sunt melancolica pentru ca vin Sarbatorile, am invatat sa-mi petrec Craciunul cu familia, sa ies cu prietenii si sa merg singura la cumparaturi...am invatat sa zambesc din suflet, sa ofer daruri celor dragi si sa rad atunci cand afara e innorat. Am realizat ca prea mult efort in favoarea muncii nu face bine la sanatate si nici la suflet...anotimpurile alearga unul dupa altul..iar eu am uitat sa vad cand au inflorit copacii, cand s-au copt strugurii, cand au picat si ultimele frunze si ca in curand vor cadea si primii fulgi...dar se vor topi inainte ca eu sa reusesc sa fac un mic om de zapada in fata geamului, macar:)

Intr-un an...

2011-12-13T00:12:00.001+02:00

Reinventarea temerilor

2011-12-12T01:11:00.001+02:00

Imi este frica sa nu cad, imi este frica sa nu ma ranesc, imi este frica sa nu sufar...si din cauza acestor frici nu reusesc sub nicio forma sa patinez extraordinar, sa accept cazatura si sa ma indragostesc ca si cum ar fi prima oara fara sa ma gandesc la secunda urmatoare, la reguli sau alte prejudecati.
Acum am mai reusit sa le pierd pe drum, dar existau atat de multe temeri, incat viata mea ea inconjurata doar de teama de a pati ceva tot timpul.
Frica de a sta singura am reusit sa o depasesc tocmai pentru ca am stat singura si am vazut ca nu se intampla nimic. Daca nu era aceasta perioada de imprietenire cu singuratea cu siguranta nu m-as fi acomodat nicicand cu ea si as fi stat mereu cu teama de singuratate.
Teama de sporturi de iarna vine din copilarie. Nu acuz pe nimeni, dar faptul ca am fost tinuta ca un pui de gaina, m-a facut sa am teama de cazaturi, lovituri si durere. Tarziu, mai exact acum cativa ani mi-am invins teama si m-am urcat prima data pe role..a fost greu la inceput, dar am reusit. Patinajul mi se pare fascinant, dar nu am avut niciodata curaj, pentru ca nu am fost sustinuta si lasata sa-mi satisfac aceasta dorinta in copilarie. Chiar daca pentru prima oara am pus patine in picioare acu vreo 2 ani, abia astazi am luat prima cazatura, am vazut ca nu a fost atat de grav si am reusit apoi sa am incredere....si sa patinez fara sustinere...
In ceea ce priveste schiatul tot timpul mi s-a spus ca a fi periculos...si am trait intotdeauna cu aceasta teama...dar la inceputul anului, am pus schiurile in picioare pentru prima data, in cateva ore am invatat regulile de baza si apoi am realizat ca este ceva extraordinar...
Teama de intuneric...multa vreme am fost panicata de faptul ca tebuie sa ajung singua acasa noaptea...in capul meu se desfasurau tot felul de filme si intamplari...totul bazat pe ceea ce vazusem...iar toate aceaste temeri erau doar in mintea mea si cumva si atrageam acele patanii mai putin placute. Mi-a luat un spray cu piper, m-am inarmat cu ceva curaj si imi e mai usor sa merg pe strada fara sa am impresia tot timpul ca voi da peste tot felul de indivizi dubiosi. De cand am schimbat atitudinea nu am mai avut nici incidente, nici temeri...
Teama de a ma indragosti...da! suna ciudat, dar a existat multa vreme si m-am luptat cu ea. Experientele trecutului si-au pus ampenta bine. Dar intamplator, am dat numai peste oameni care au reusit sa adanceasca si mai mult aceste temeri...solutia a fost schimbarea atitudinii si a modului de a aborda aceste temeri. Si daca ma indragostesc de cine nu tebuie oare ce se va intampla? sufar o zi , doua trei si apoi merg mai departe. Dar cum paharul are si o jumatate plina, sentimentul de a fi indragostit...este extraordinar! Dupa o lupta foarte mare cu ele, am reusit sa scap, am reusit sa ma reinventez si sa am libertatea, dorinta si sa-mi acord sansa de a ma indragosti din nou.

Vank - Iubire cu imprumut

2011-11-28T19:38:00.000+02:00

Drama unei despartiri...

2011-11-27T03:13:00.001+02:00

...poate lasa sechele pentru toata viata.

Nu o sa incep cu teorii conspirationale prin care sa spun cum sa ii revii mai repede dupa o despartire, sau sa pastrezi o relatie doar ca sa nu ramai singur, ca e rau, sau ce sa faci si sa nu faci sa fie bine. NU! Gresit!
Pur si simplu, din experientele traite si vazute, voi incerca sa impart ceea ce nu e ok, ceea ce afecteaza, sau m-a afectat sau i-a afectat pe altii.. Iar singura persoana responsabila de cum simti, ce simti, de ce simti esti doar tu, sau eu, sau el, cel ce ce traieste si simte acele stari. Pentru ca sunt multe stari.

De obicei atunci cand intalnim pe cineva, suntem entuziasti, ne bucuram si avem impresia ca acel om este potrivit pentru noi, pentru ca.. si pentru ca... si pentru ca... Si nu-i mai vedem partile rele, sau trecem peste ele, sau nu punem niste limite sau ne gandim ca trebuie sa facem asta ca altfel ne paraseste! GRESIT! total gresit! Daca e cel care trebuie, si noi nu ne batem joc, nu facem din ambitie sau dorinte ascunse si suntem sinceri si deschisi nu ne, nu te , nu ma va parasi. Va fi langa noi in orice moment si ne va intelege, ne va iubi asa cum suntem fara sa-si doreasca sa fim altfel...cum viseaza el, sau cum are el un ideal.

Uneori sau poate chiar mereu, o relatie creeaza o dependenta de acel om, ne obisnuim cu el, ajungem sa-l iubim, ajungem sa simtim ceva si fara el consideram ca viata nu mai are sens. Fericirea noastra nu trebuie sa vina din faptul ca e el langa noi. Ci atitudinea noastra/ a mea/ a ta trebuie sa fie de asa natura incat el sa vrea sa stea in preajma noastra. Nu sa stea pentru ca ii faci aia si aia si ailalta ci pentru ca se simte bine, traieste un sentiment frumos si simte ceva frumos cand tu sau eu sau ea este in preajma.. Si pentru ca exista acea chimie, intelegere, comunicare si dorinta de a face cat mai multe cu acel om. Totul devine constructiv. Si pentru ca isi doreste mai mult decat sex sau mancare sau se simta bine cand iese pe strada ca are o femeie frumoasa langa el.

Se mai intampla ca aceste stari de bine, sa dispara la un moment dat. El pleaca, nu mai raspunde la telefon, se indragosteste de altcineva, incepe sa vada doar partea negativa si urata, incep certuri scandaluri, violente. Din x motive, niciodata nu stiu ce se va intampla in secunda urmatoare. In acel moment, pentru ca ne-am obisnuit cu stari de bine, traim ceva urat. Simtim ceva ce nu ne place. Nu mai gasim motivatie si dorinta in nimic, Daca totul s-a terminat pur si simplu, vorba ceea, pica cerul peste noi. Sunt doua posibilitati, fie este acceptat acea stare doar cu gandul la clipele frumoase, sau cu speranta ca totul va reveni la normal, acel normal cu care eram obisnuiti. Sau daca sutem mai curajoase, renuntam. Plecam. Mergem mai departe. Incercam sa uitam uratul si sa oferim ceea ce avem de oferit altcuiva. Pentru ca e frumos sa oferi dar a si ceri. Ai nevoie de ceva trebuie sa stii sa ceri. Nimeni nu stie ce e in mintea noastra, nimeni nu ne ghiceste gandurile, nimeni nu stie ce ne dorim, daca nu spunem!

Dupa o despartire, la inceput e dureros! Da, la inceput e dureros, si treci prin tot felul de stari: ura, neincredere, depresie, nopti albe, multe lacrimi varsate, multe de ce-uri, dorinta de intoarcere si iertare in speranta ca a fost o ratacire, certuri, reprosuri, ingnoranta, indiferenta, neliniste. Aceste stari dureaza si difera de la om la om. E greu sa intelegi ca ieri era frumos si azi nu mai e. Da, e foarte greu, dar asa este! daca nu stim sa pretuim fiecare clipa si sa ne bucuram la maxim...nu prea mai conteaza cum a fost, ci conteaza cum a devenit si cum este. Dupa ce toate starile urate sunt aruncate pe ferestra, la gunoi, puse in cufar, ajungem in sfarsit la liniste, zambete, dorinta de mai bine si putere de a merge mai departe. Daca noi zambim vom atrage zambete. Daca uram vom atrage oameni care urasc. cei care stau pe langa noi, sunt de fapt cei care sunt ca noi...si desi pe multi ii criticam o facem pentru ca vrem sa ne criticam pe noi. Pentru ca e mai greu ca noi sa ne vedem din exterior, ii vedem pe ceilalti care ne inconjoara si sa ne dam seama cum suntem de fapt si ce am gresit. Nu a observat nimeni ca atunci cand trece printr-o despartire, intalneste tot mai multi oameni in situatia asta? Niciun om pe care il cunoastem nu il cunoastem pur si simplu, ci il cunoastem pentru ca trebuie sa vedem ceva, trebuie sa descoperim ceva, sa corectam si sa invatam. Ciudat nu? Dar inainte de a afla ca iubiul meu duce o viata dubla, am locuit in casa cu o persoana cu acelasi fel de viata. Nu eram de acord cu atitudinea ei, dar la el nici nu ma gandeam ca e capabil de asa ceva.

Trebuie sa existe puterea de a merge mai departe, de a cauta din nou ceva ce ne face sa ne simtim bine, confortabil. Cand ne place ceva ne dorim sa ne apartina. Nimic nu ne apartine. nimic nu e al nostru. Totul e relativ si pentru o clipa. Nimic nu ne ofera siguranta urmatoarei secunde. Totul este acum, in momentul asta si va ramane doar ceea ce simtim si traim acum. Totul este o iluzie si devine o amintire. Chiar si ceea ce este palpabil este o simpla amintire. E dureros, dar asta e de fapt. Si uneori ne pierdem atat de mult in detalii, trecut sau viitor incat uitam sa ne bucuram de acum.

Intre doua ineputuri, trairile sunt foarte intense, durerea este puternica, dar cu o atitudine pozitiva, totul va fi mai frumos. Viata e frumoasa asa cum este ea. Iar totul se intampla cu un scop, pentru ca fiecare individ are scopul lui, si trebuie sa existe pentru ca ceilalti sa invete ceva.

Punem accentul pe frumusete, perfectiune, idealism. Blonda, ochi albastri, inalta, abdomen cu patratele, fund bombat, picioare lungi, 50 de kile, si inteligenta. El musculos, fara burta, fara par, fara chelie, inalt, maini frumoase, un bmw daca se poate, o vila in oras si doua la mare, intelegator, sa nu ceara mai nimic in schimb si foarte darnic si manager neaparat. Girls, astea sunt in basmele cu feti frumosi. Toti suntem oameni, toti ne-am format in urma unor principii si a unei eduactii, a ceea ce am vazut acasa, nimeni nu e perfect si nu toate femeile sunt inalte, blonde, cu ochii albastri si siliconate! suntem diferiti! trebuie doar sa vedem., simtim ce ne face sa ne simtim bine, ce ne da o stare de bine si liniste si sa ramanem si sa ne concentram pe acea stare. Unele sunt mici, grase si cu tenul plin de imperfectiuni. da, sunt asa, dar pe ele nu le derajeaza si stiti ca ele sunt cele mai fericite pentru ca nu stau nemancate cu zilele, nu transpira la sala cateva ore pe zi si nu se chinuie sa suceasca mintea si capul barbatilor pe strada. Iar ele au langa ele poate unii dintre cei mai minunat barbati, care le fac toate mofturile, cu care se inteleg, rad se plimba si care nu au vrut doar sa vada cum este sexul cu ele. Au vrut sa le cunoaca si le-au cunoscut si pentru ceea ce sunt ele si au descoperit ca sunt minunate. Dar sunt si exceptii de la regula, printre aceste femei sunt si multe frustrate, da cum spuneam...nimeni nu e perfect. Important e s ate simti bine cu acel om nu sa-si suceasca barbatii caul dupa ea pe strada si sa-ti fie teama ca o poti pierde in orice moment. Cica asa gandesc unii. E drept, e dureros, pentru ca e frumoasa si frumusetea. Dar decat o papusa goala pe dinauntru, mai bine mai putin papusa( ca oricum o data cu anii nu ramane frumuseatea, raman simtirile si trairile) dar incredibil de minunata dincolo de infatisare. Nu intotdeauna un mar mare dulce si rosu e atat de gustos. Poate fi mai bun un mar mai mic si mai putin stalucitor si lucios. Trebuie doar sa stii asta, atunci cand faci alegerea.

Si revenind la perfectiunea intruchipata, atat la masculin cat si la feminin, ei sunt cei care fug din floare in floare, cauta mereu mai mult si niciodata nu sunt multumiti si cred ca exista si mai bine de atat. Dar oamenii astia de ce nu cauta binele la ei? Si tot idealistii, pun si cel mai putin suflet intr-o relatie, dar cei de langa ei se indragostesc si atunci cand nu mai au, raman marcati. Si e si o mica problema, nu vor nici ceva mai putin bun. si de aici lupta cu sentimentele celorlalti si cu suferintele celorlalti. Frang inimi si pleaca. Si apoi isi dau seama, regreta ca de fapt nu au stiut niciodata cum e sa se daruiasca total si sa faca ceva sa fie fericiti cu ei si ceilalti cu ei. Sunt doar superficiali. Si asa cum zicea cineva, de o tipa care arata foarte bine nu prea te poti indragosti, ca imediat gaseste unul cu mai multi bani si pleaca. ma intreb oare, ele sunt fericite? dar, nu zice nimeni sa stai cu unul care nu e capabil sa-ti plateasca o cafea atunci cand te invita sa o beti, sau care nua re posibilitatea sa asigure unor viitori copii un trai ok si este tinut si intretinut de ea ani de zile. Dar barbatia lui in ce consta? Doar in pat? oare e suficient? vorba ceea: pentru un carnat uneori cumparam tot porcul...fir-ar sa fie! mare adevar! Dar si unele femei, evita barbatii mult prea aratosi pentru ca sunt niste legende fie nu sunt buni la pat, fie sunt prea siguri pe ei si nu sunt prea statornici fie sunt ca niste bibelouri, le lipseste materia cenusie.

Revenind la dramele despartirii, fiecare individ, percepe despartirile intr-un anume mod. Unii sufera doua zile si merg mai departe, altii sufera si raman cu intrebari ani de zile, iar altii ajung dupa cateva ore in alt pat ca si cum nimic nu ar fi existat inainte. Unii ajung sa ramana marcati, sa ramana cu frica de a fi parasiti si sa le fie greu sa mai inceapa o alta relatie ca nu cumva sa fie parasiti. In cazurile in care ele chiar arata bine, el le paraseste sau le inseala, ele ajung sa-si piarda increderea si sa le fie greu. Sau ajung sa se simta frustrate de faptul ca ei, cei pe care ii vor cunoaste ulterior vor doar sex, fara nimic altceva...in multe azuri este adevarat, dar aici vina este doar pentru ca barbatii sunt niste porci egocentristi si foarte supeficiali. Cred ca daca au cat mai multe bifate, sunt cei mai tari. Gresit domnilor! degeaba ai bifat, daca fata aia nu ramane cu tine si nu-ti ofera niste sentimente placute, in afara celor cateva momente de placere. Degeaba te lauzi ca ai avut nspe'mii, daca apoi ele au plecat la altii cu mai multi bani, dar mai urati. Unde ajungi cu aceste liste si cu aceste le-am avut si pe aia si pe aia si pe ailalta?inca astept raspunsuri la intrebarile astea.

Despartirile pot deveni drame in functie de motive: daca se termina pur si simplu pentru ca nu se mai iubesc si asta decid, sufera putin, dar apoi fiecare va merge mai departe, daca unul inseala si minte, celalalt se va simti tradat, va suferi o vreme si se va intreba de ce s-a intamplat asta si ce n-a putut oferi...si asta se intampla pentru ca nu comunica si nu stiu sa ceara. Sau se poate ca pur si simplu, peste noapte unul sa dispara pur si simplu din multe motive. Aest gen de despartire e crunt. Dar se poate vindeca repede. Chiar daca raman multe intrebari, uneori e mai bine sa nu stii tot. Si motive si situatii sunt suficient de multe.

Cel care ia decizia sa plece, sa iasa din respectiva relatie o face pentru ca nu se mai simte confortabil sau pentru ca el crede ca a gasit ceva mai bun. Restul e poveste. restul tine de reactiile pe care le poate avea fiecare individ in parte si cu ce sechele ramane pe urma. Un lucru e foarte clar: atitudinea noastra a mea/ a ta/ a lui si sa stim ce ne dorim, ce avem de oferit si ce ne dorim sa primim. Daca este incertitudine nu va fi o relatie cu trairi prea frumoase: oricum, intotdeauna cineva va suferi.

Si asa cum deja stim, nimic si nimeni nu ne apartine si in niciun caz nu exista pentru totdeauna. Momentul de acum si ce simtim acum este cel mai important si va ramane. Restul e doar o iluzie. La fel si presupusa suferinta, e vorba doar de o anumita atitudine. Ii pasa cuiva daca eu sufar sau sunt fericita? Cu siguranta, nu! de aceea e mai sanatos pentru mine sa-mi doresc sa ma simt bine si confortabil cu mine si sa fac intotdeauna ceea ce-mi place si-mi ofera posibilitatea sa zambesc! dezamagirile produse de altii, sunt pentru ca noi toti suntem egoisti si vrem doar sa ne fie noua bine. Nu ne pasa de restul, ne pasa doar de noi!

Drame exista mereu! zambetele dispar usor, dar reapar foarte greu. Toate inceputurile sunt frumoase, ca sa ne dorim apoi un alt inceput! Prin urmare un vreau sa fie iar ca la inceput, nu poate avea decat un raspuns: cauta-ti altul!

All That Jazz

2011-11-27T01:58:00.000+02:00

De prin ceainarii adunate:Serendepity

2011-11-27T01:57:00.000+02:00

Totul este intr-o casa, mai exact doua camere, dintr-o casa, aparent ciudata si umva parasita. Intri intr-o curte, unde mergi pana undeva in spate. dar o data intrat in atosfera acestei ceainarii, e dificil sa mai pleci, fara s anu fii impresionant. Acolo, aproape zi de zi, multi oameni merg sa se relaxeze, merg sa construiasca ceva din mozaic, merg sa invete sa lucreze cu mainile diverse minunattii: felicitari, masti, tablouri, cani pictate care pot fi luate.
Ieri am descoperit niste tablouri minunate, din ace. Ocupau peretii in semn de expozitie cu vanzare.

Celentano - il figlio del dolore

2011-11-27T01:36:00.000+02:00

Bebe Siempre Me Quedará

2011-11-26T17:55:00.000+02:00

Marc Anthony - I Need You

2011-11-24T21:47:00.000+02:00

K-Ci & JoJo - All My Life

2011-11-24T21:40:00.000+02:00

Vis

2011-11-23T22:01:00.000+02:00

....astazi am visat toata ziua la multa liniste, caldura si am simtit aroma sarbatorilor...
Am visat la o cabana in varf de munte, sa stau in fata semineului, sa beau vin fiert cu aroma de scortisoara si portocale, sa ascult colinde si sa privesc prin geamu aaburit cum coboara din cer stelutele de gheata....am visat sa stau si sa primesc in zare si sa fiu inconjurata de caldura si multa dragoste...

de pe la teatru: Blocati in dormitor

2011-11-22T22:01:00.000+02:00

Sunt profund dezamagita. Am citit numai lucruri bune, am auzit oameni incantati de aceasta piesa. Poate am vazut prea mult teatru, poate critic niste oameni care au repetat ore intregi, poate nu-mi permit acest lucru pentru ca sunt actori cu experienta, dar cu tot respectul: unde e comedie? de ce se rade? ce e asa amuzant si interesant? ce e cu finalul? nici macar replicile nu m-au captat....tot asteptam acel moment in care se va intampla ceva, ceva interesant sa ma faca sa rad, sa zambesc, sa aplaud, sa plang, sa ma cuprinda un fior in tot corpul...nicio senzatie, in afara de dezamagire...si in afara de cele doua-trei momente in care spectatorii au ras, mai mult fortat..dar a durat doar cateva secunde. DA, sunt dezamagita, pentru ca am auzit ca e comedie! eu voiam sa rad! voiam sa simt ca sunt la comedie si nu sa plec cu un sentiment de CE A FOST SI ASTA????

Nu m-a captat, nu m-a prins in joc...subiectul pare interesant, de actualitate, la un moment dat toate cuplurile ajung intr-un impas, cauta solutii, lipsa sexului poate fi o adevarata problema... dar unde e comedia in toata situatia? faptul ca Valentin Teodosiu si-a pus peruca roz si haine de un roz tipator si balerini? faptul ca statea intr-un dulap in timp ce sotia lui incerca, incredibil de fals sa-l faca pe instalator sa o doreasca? Totul a fost incredibil de static, as fi vrut mai multa actiune, mai multa miscare, replici spuse la un alt nivel. ..
am uitat de distributie: Luminita Erga, Valentin Teodosiu, Dan Tudor ( el mi-a placut), in regia lui Dan Tudor.

Poveste cu Septembrie

2011-11-22T00:39:00.001+02:00

....multe puncte, multe semne de intrebare si multe cuvinte. L-a cunoscut intr-o seara de 24 septembrie. El avea 24 de ani, ea mult mai mica. S-au placut, s-au intalnit si reintalnit si au devenit ei. Dupa o saptamana ea a plecat in alt oras, el a ramas. Weekendurile erau doar pentru ei, nimeni nu le fura din timpul petrecut impreuna.

Prima vara petrecuta impreuna i-a unit, s-au indragostit si mai mult. Cateva saptamani minunate, apoi el avea momentele lui cu toane, se certau. Ea suferea, plangea, dar il ierta si mergeau mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Al doilea an le-a adus momente minunate si dorinta de a-si petrece cat mai mult timp impreuna. A fost poate, cel mai frumos an pe care l-au petrecut impreuna. El se indragostise, dar excesele ei de independenta il scoteau din minti. El incepuse sa gaseseasca defecte pentru fiecare prieten al ei. Incepuse sa aiba din ce in ce mai multe accese de gelozie si posesivitate. El avea zile in care parca isi dorea sa se certe cu ea.

. Pe ea aceste momente, o faceau sa vrea sa se retraga...sa nu mai vrea sa continue. Dar era ceva ce ei nu ii dadea curajul sa plece...Desi s-a simtit intotdeauna neinteleasa, iar el nu a inteles niciodata momentele in care era suparata, nu a fost langa ea cand poate, de el, avea cea mai mare nevoie. Si i-a tot reprosat ca eu n-a facut nimic pentru el...dar chiar si ea ajunsese sa-l creada.. Chiar de Revelion...a facut-o sa planga, a facut-o sa nu vrea sa-l mai vad niciodata si totusi....n-a renuntat.Au mers mai departe...impreuna.
Al treilea an..cand teoretic imparti mobila..ea s-a hotarat sa puna capat. Ulteorior a intalnit un altfel de om...un om care a facut-o cumva sa se regaseasca si sa traiesca la intensitate maxima. Dar s-a intors catre trecut, s-a intors la el...iar el i-a facut o surpiza si s-a mutat in orasul in care locuia ea.. Wow, chiar surpriza...doar ca intre timp, eu nu-si mai dorea atat de intens sa continuie aceasta relatie. Incepusem sa-si doreasca altceva..incepuse sa tanjeasca dupa un strop de fericire, dupa un om care sa se bucure alaturi de ea, dupa un om cu care sa poata face orice, fara sa-i fie teama ca a facut sau a spus ceva care nu i-a fost pe plac si va fi criticata. Ajunsese sa-i fie teama sa mai vorbeasca, ajunsese sa fi un om care nu vorbeste. Ii era o oarecare teama ca va spune ceva gresit si se vor certa. Ii era teama ca se va supara...ajunsese sa faca orice doar sa nu se supere si sa se certa. Ajunsese cumva la limita...nu mai suporta. Dar a continuat pentru inca un an...Un an plin de reprosuri, un an plin de certuri, un an cu multe evenimente. Nunti, botezuri, iesiri, plecari..dar lor nu ne era bine. Atat ea cat si el erau foarte nefericiti. Relatia lor, nu era in cea mai buna forma.

Dupa lungi discutii, certuri, plusuri si minusuri...a capat, pentru a nu stiu cata oara. A crezut ca va fi pentru totdeauna. A incercat sa traiesca, a incercat sa faca doar ceea ce o facea fericita. A depasit conflicte, amvarsat lacrimi si a trait luni intr-o lume confuza.
Pentru ea, pentru el...a mai facut un ultim pas...a mai incercat pentru ultima oara..sa vada ce iese. Dar nu a iesit nimic bun. Au fost doar multe lacrimi, depresii, reprosuri, certuri...timp de trei luni s-au certat zi de zi, si-au reprosat si nu mai vedeau niciun motiv de bucurie in nimic. Printre firele de par blond au rasarit si cateva firicele albe, din cauza tensiunii care exista, a certurilor si a noptilor transformate in lacrimit. Dupa ce purtase inelul cateva luni, intr-o dimineata de noiembrie l-a scos de pe deget, l-a pus pe masa si i-a marturisit ca nu-l va mai purta. Nu mai poate, nu mai rezista. Cel mai bine penru amandoi era ca fiecare sa-si vada de viata lui..

Dupa inca o luna si jumatate de locuit sub acelasi acoperis, s-a decis, si-a facut bagajele si a plecat...cu numai doua zile inaine de Craciun, inca un an in care Sarbatorile nu veneau cu cea mai amre bucurie, dar prefera singuratatea ei si nu singuratatea in doi. A renuntat la tot, la el si la ceea ce s-ar fi numit viata lor.
Fara el ii este bine, mult mai bine si chiar a reusit sa nu renunt la ceea ce si-a dorit si ce-i place sa faca doar pentru a deveni o sotie perfecta, o mama ideala si o buna gospodina.

Dupa doi ani poate spune fericita ca a fost o decizie buna, poate vorbi despre el fara sa planga, reusesste sa vorbeasca despre el fara sa-i para rau de ceva si reuseste sa se uite la pozele cu ei..fara sa mai simta ceva. Acum...el e doar un strain. Candva, a fost foarte important si pe primul plan. Iar cand nu apreciezi si nu te bucuri de ceea ce ai....pierzi.

Pentru ea au fost doi ani de conflicte cu ea, doi ani de chin, suferinta, dorinta, uitare, iertare si putere de a merge mai departe. A cazut, s-a ridicat, si-a sters ranile, le-a bandajat, le-a lasat sa se vindece, apoi a aruncat bandajul, priveste cicatricea si e fericita ca a scpata cu doar atat...daca nu lua decizia potrivita, acum ranile puteau fi adanci si mul mai greu de vindecat...

Septembrie a fost inceputul unui capitol, ce a inceput sa se stinga in noiembrie, iar in decembrie s-a incheiat...

24 iulie

2011-11-21T23:31:00.000+02:00

...fara sa vreau imi amintesc ceea ce am facut in anumite perioade in anumiti ani. Nu se intampla sa-mi aduc aminte pentru ca acum nu-mi este bine, ci pur si simplu fiecare data, are o anumita semnificatie. Am asociat anumite intamplari cu anumite evenimente importante si cu sau fara voia mea au fost inregistrate in memorie. Si nu se intampla asta pentru ca imi place sa traiesc in trecut, dar sunt intamplari placute de care imi aduc aminte cu drag. Sunt zile din anumite luni care imi amintesc de diverse intamplari, sau oameni...

Acum mai bine de 5 ani am primit un mesaj pe care si acum il mai pastrez in telefon, acu 4 ani am plecat singura, pentru cateva saptamani, intr-o vacanta in alta tara, acu vreo 3 ani am facut 10 ore pe drum pentru a sta la Sighisoara la festival doar 4 ore, cu doi ani in urma eram foarte indragostita si mi-am petrecut aceasta zi de 24 iulie, undeva in Mehedinti, in varf de munte, cu el iar cu un an in urma am descoperit ca un el ma minte, iar anul asta...am dat o sansa unui el, unui altfel de el....

Aceiasi zi, aceiasi luna de vara, alte intamplari, care intamplator mi-au ramas intiarite in minte...

hugs

2011-11-21T23:12:00.001+02:00

Pentru ca suntem oameni si pentru ca avem si sentimente, sunt momente in care ne dorim si simtim nevoia sa fim imbratisati. Dar este vorba de o altfel de imbratisare, o imbratisare care pe care sa o simti in mod diferit fata de imbratisarea mamei, a surorii sau a celui mai bun prieten. Este despre a cea imbratisare oferita de un el, o imbratisare calda si cu sentimente si dorinte. Din pacate, ei, barbatii nu stiu cat de bine poate face o simpla imbratisare si cei mai multi le ofera in graba sau nu au timp de asa ceva. Si asta se intampla tocmai pentru ca, exista posibilitatea ca o simpla imbratisare sa-i faca putin mai sensibili, iar cei mai multi nu prea isi doresc asa ceva.
Sunt momente in care ea, are nevoie de o simpla imbratisare fi epentru ca a avut o zi mai putin buna, fie pentru ca are nevoie sa-l simt aproape, fie pentru ca nu se simte tocmai bine si are nevoie sa fie stransa in brate. dar ce se intampla cand el nu are timp pentru o simpla imbratisare? pentru ca persoana care ar putea face asta, are treburi mai importante de facut, sau sa nu poata veni sau sa vina dar sa fie total absent, sa fie preocupat de alte lucruri? In asemenea momente cele mai multe, pur si simplu nu prea stiu ce reactie pot avea...se simt de parca ar cersi afectiune....

Ce este cumva straniu e faptul ca atunci cand ei, domnii au nevoie de o imbratisare, noi, suntem langa ei si le oferim ce au nevoie pentru a depasi un moment mai putin placut....sunt ele, suntem noi de vina ca suntem prea disponibile pentru dansii atunci cand nu le este bine, iar cand sunt fericiti au treburi mai importante decat sa ne stranga de mana?

Spectacol muzical Viata e frumoasa

2011-11-21T22:30:00.000+02:00

Pe 12 noiembrie, la Sala Palatului, la Gala Internațională de Operetă şi Musical, organizată de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” în cadrul celei de-a patra ediţii a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă”. pe scena au urcat aproximativ 120 de artisti din 6 tari: Romania, Rusia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Slovacia.

pentru ca pan acum nu am stiut cat de minunat este sa mergi la opereta, multi dintre cei care ne-au incantat auzul si vederea, nu mi-au fost cunoscuti, decat Anca Turcasiu si Anca Florescu.

In sala au fost peste 2700 de oameni, dintre care majoritatea peste 40 de ani. Initial m-am simtit putin stingherita de faptul ca merg la un concert unde majoritatea spectatorilor sunt peste o anuita varsta. Am trecut peste aceste prejudecati si m-am bucurat de ceea ce am vazut si am auzit. Minunat! Multumesc Valentina!

O lectie de viata!

2011-11-21T22:20:00.000+02:00

O lectie de viata( An Education)! Un film destul de light, in care titlul( tradus), spune cam totul . Povesta in sine este interesanta, de fapt este o realitate, este ceva ce se intampla tot mai des.
De multe ori se intampla sa ne oprim pe drum si sa uitam care este destinatia unde trebuie sa ajungem. Acel ceva interesant, intalnit in drumul nostru, ne face sa de indepartam de la drumul principal, mai mult decat ne-am propus, sau chiar sa vrem sa mergem spre locuri, care de la distanta par a fi extraordinare. Doar pentru ca suntem atat de fascinati de ceea ce ni se intampla, uitam care este de fapt scopul nostru,

Asa se intampla si in filmul regizat de Lone Scherfig, ce-i are in rolurile principale pe Peter Sarsgaard, Carey Mulligan. O tanara de 16 ani, care isi doreste ( sau ai carei parinti isi doresc) sa ajunga sa studize la Oxford, intalneste inatmplator un barbat mult mai in varsta care ii ofera tot ceea ce ea nu avusese parte pana atunci, plimbari lungi, distractie, calatorii. In inocenta ei, viata pe care o traieste alaturi de acest barbat este perfecta, pana intr-o zi cand cade de pe acel norisor roz si se trezeste. Ca in orice film cu un sfarsit frumos, reuseste sa se intoarca la scoala, sa fie primita la Oxford si sa intalneasca un baiat de seama ei, langa care se bucura de fiecare clipa.
Iar morala este.....tot iubirea e mai importanta:) ...iar relatiile din interes, la un moment dat se vor termina....

de pe la teatru: Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe VEnus

2011-11-20T23:45:00.002+02:00

Au nevoie unii de ceilalti, dar sunt foarte diferiti. In loc sa se inteleaga, nu fac decat sa se certe.
Pieasa de teatru regizata dupa cartea lui Allan si Barbara Pease, nu face decat sa scoata in evidenta diferentele atat de vizibile intre barbati si femei si modul in care ei abordeaza aceiasi situatie si posibile solutii.
Cei zece actori Mirela Zeta, Andreea Gramosteanu, Ioana Barbu, Andreeea Samson, Doina Antohi, Constantin Dita, Alexandru Conovaru, Andrei Mateiu, Pavel Barsan si Serban Gomoi, reusesc sa faca publicul sa treaca in numai doua ore prin mai multe stari si le sugereaza sa citeasca sub situatia comica in care se afla persoanjele .

Piesa de teatru ne prezinta mai multe intalniri in care ei si ele se intalnesc, si modul in care fiecare reactioneaza. Ce vor ei ce vor ele si cum se manifesta fiecare. Barbatii daca vor ceva: cer, in schimb femeile se pisicesc si vin cu tot felul de subintelesuri, pe care barbatii nu le pricep si la care nu reactioneaza. Concluzia din aceasta situatie ar fi ca atunci cand o femeie vrea ceva: sa spuna domn'le! Barbatii daca vor sa faca sex, pai vor spune asta, pentru ca asta isi doresc, in schimb femeile se folosesc de sex pentru a obtine ceea ce vor, e doar o arma de care se folosesc pentru a obtine ceva. Si intotdeauna isi vor folosi armele de care dispun pentru a-i face pe barbati sa creada ca ei condus, dar de fapt ei se lasa condusi foarte usor daca primesc ceea ce au nevoie!

Intalnirile esuate, vor sa ne arate de fapt ca fiecare vorbeste pe limba lui, dar de fapt vor sa spuna cam acelasi lucru, numai ca modul difera. iar diferenta mare dintre femei si barbati: femeile oricat de bine ar arata, tot se vad grase, iar barbatii oricat de mare ar avea burta, ei considera ca sunt foarte atragatori! Totul tine doar de modul de perceptie si de partea creierului folosita mai mult. Femeile vad detaliile, si tin minte tot felul de maruntisuri, pe cand barbatii vad in perspectiva si stiu sa ofere solutii. De aici si partea cu vorbitul: femeile vorbesc in fraze, barbatii in propozitii!

Chiar de la prima intalnire femeile vor ca barbatii sa simta ceea ce simt ele, si sa vrea ceea ce vor ele. In piesa aceasta situatie este prezentata comic prin faptul ca de la prima intalnire, ea isi noteaza si programeaza cand ii va intalni el parintii, cati copii vor avea, cum se vor numi si unde isi vor petrece concediile. Pe el nu il lasa sa spuna nimic, iar la sfarsit se supara pe faptul ca el nu stie sa comunice cu ea. Barbatii gresesc asteptandu-se ca femeile sa gandeasca, sa comunice si sa reactioneze la fel ca ei, iar femeile gresesc asteptand ca barbatii sa simta si sa reactioneze cum fac ele. De aici ar trebui sa intelegem ca noi, femeile, ar trebui sa invatam sa si ascultam ce-si doreste celalalt si sa ajungem la un compromis. Sa fie bine, nu?

Femeile se plang cel adesea ca barbatii nu le asculta. La intalnire el intreba, ea raspunde, ca in urmatoarele cateva minute el sa-i spuna ca-i plac aceleasi lucruri si sa o intrebe si pe ea daca ii plac...concluzia ar fi ca unii pot avea destul in comun doar ca nu vor sa-si asculte partenerul...si sa-l cunoasca mai bine. Barbatii se plag de faptul ca femeile vor sa-i schimbe : femeile cand iubesc, vor sa-l transforme pe cel de langa ele in barbatul perfect. Dar cum barbati perfecti nu exista, asta e imposibil. Iar femeile vor sa-si impartaseasca sentimentele, sa comunice nu sa gaseasca solutii si sa atinga scopuri.

Chiar daca exista conflicte si vor exista mereu intre martieni si venusiene, chiar daca ea pastreaza toate post-iturile iar el le arunca imediat dupa ce le citeste, chiar daca uneori el este prea ocupat sa-i acorde afectiune si acele momente in care sa comunice despre ei, chiar daca el munceste uneori prea mult si uita de ea, atunci cand ea munceste prea mult si uita de el, lui nu-i convine deloc aceasta situatie, in final, cand poate va fi prea tarziuel, descopera toate post-ituile de la el, pe care ea le pastrase si el realizeaza ca era bine sa pastreze post-iturile de la ea, pentru ca le-ar fi putut reciti.......

Cand o relatie se termina, o femeie va plange, se va destainui prietenelor ei si va scrie. Va spune cel putin odata: Toti barbatii sunt niste porci. Apoi isi va duce viata mai departe. Unui barbat ii este mai greu sa treaca mai departe. La sase luni de la despartire, la ora 3, duminica dimineata ii va da fostei prietene telefon si ii va spune: Am vrut doar sa stii ca mi-ai stricat viata, nu o sa te iert niciodata, te urasc si esti o proasta. Dar mai vreau sa stii ca intotdeauna va fi o posibilitate sa ne impacam. Acesta se numeste telefonul "Te iubesc / te urasc" pe care 99% dintre barbati l-au dat cel putin o data.

....restul e piesa de teatru, rasete, situatii reale prezentate intr-un mod comic, comunicare ineicienta, diferite perspective de a vedea o anumita situatie si posibile solutii si un final asa cum este de fapt, dar realizam destul de tarziu.

Tudor Gheorghe - Saruta-ma!

2011-11-20T03:46:00.000+02:00

Provincialii - Ochi de catifea

2011-11-20T03:45:00.000+02:00

de prin ceainarie: Bernschutz& CO

2011-11-15T00:15:00.001+02:00

Sambata am descoperit magia unei noi ceainarii in apropiere de romana Bernschutz& CO. Un loc intim, relaxant, cu muzica linistitoare si foarte primitor. Pe langa multe tipuri de ceai, se pot gasi de cumparat si canute, dulceturi, ducliuri si torturi facute in casa si tot felul de brose, cercelusi sau alte bijuterii hand made. E o placere sa-ti petreci cateva ceasuri intr-un astfel de loc.

Calatorie educativva in lumea satului

2011-11-13T21:45:00.000+02:00

Ne-am intalnit sa evaluam proiectul, sa gasim noi metode de a-l putea continua in alte scoli si am discutat la un ceiut intr-un mediu placut!

A fost si este un proiect minunat si trebuie sa recunosc faptul ca echipa este minunata!!! Thank you girls!!!

De pe la teatru: Dragostea dureaza trei ani!

2011-11-12T01:25:00.000+02:00

sau Bine ai venit la petrecerea de divort!
Am vazut pentru prima oara piesa cu vreo 3 ani in urma, in laptarie si cu Adriana Trandafir. Mi-a placut! a fost interesanta si plina de adevar. De vreun an tot revad piesa in alta distributie, cu Ilinca Goia si in multe locatii. Fiecare spectacol este diferit, unic as putea spune. Actorii sunt naturali, improvizeaza si reusesc sa faa publicul sa rada copios pe tot parcursul piesei. Este o piesa pe care am revazut-o fara s ama plictisesc, desi stiu aproape toate replicile si ce urmeaza. Dar de fiecare data reusesc sa rad cu pofta si sa ma pierd in decor.
Doar replicile sunt de actualitate, situatiile respective le putem trai zi de zi.
" el: toate vreti masini mari si ...mici! ea: n-am vrut! dar daca asa s-a nimerit!"
" ce e mai bine?! sa faci dragoste fara sa iubesti, sau sa iubesti fara sa faci dragoste?!"
"trebuie sa te invat sa mangai! de fapt asta este o problema a tuturor barbatilor!"pe femei trebuie sa le atingi cu varful degetelor, sa le dezmierzi cu varful limbii si poti face dragoste in o mie de alte locuri decat in pat!"
" in primul an: daca ma parasesti, ma omor! in al doilea an: daca ma parasesti: promit ca o sa-mi treaca! in al treilea an: daca ma parasesti, deschid o sampanie! si normal ca in primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila si in al treilea an: imparti mobila!"

Este o comedie despre dragoste, relatii, adulter si divort! la nunta toti petrec, la divort nu vin decat martorii care si ei sunt platiti!

De pe la teatru: Un cuplu ciudat!

2011-11-12T01:06:00.001+02:00

...la teatrul de comedie! Dupa Neil Simion si cu actori despre care eu nu am auzit multe, este o piesa la care razi, razi si iar razi pentru ca e comedie. Despre prietenie, divort, despre prietenie si poker, despre tabieturile barbatilor si cat de usor trec peste criza creata de divort. Cum reactioneaza barbatii dac divroteaza, atitudinea din diferite perspective si activitatile pe care acestia le pot avea.
Actiunea se petrece in apartamentul unui barbat divortat, care nu stie sa faca nimic si pe deasupra este falit, are datorii la pensia alimentara si se hraneste din poker.
Piesa este amuzanta prin cateva replici care nu te pot orpi din ras prea usor si care ascund o morala la urma urmei.
" ce ii faci unui barbat care iti plange in baie?"
" e nevoie de doi oameni pentru o casnicie nereusita!"
" Ai de gand sa-ti petreci tot restul vietii fara sa vorbesti cu mine? daca e asa, o sa-mi cumpar un radio!""
"Casniciile vin si trec, dar jocul trebuie sa continuie!"

Restul e comedie!

De pe la teatru: Si caii se impusca...nu-i asa?

2011-11-12T01:03:00.001+02:00

cu Maia Morgeistein si multi altii tinerei:). prima data am vazut acest spectacol in laptarie, acum mai bine de un an. Atunci, mare lucru nu am reusit sa inteleg..Acum cateva zile am revazut piesa la Sala Palatului. Parca a fost altceva. Despre Maia nu pot spune decat faptul ca este extraordinara. Iar subiectul piesei nu face decat sa dezbata subiecte de actualitate, din mai multe perspective despre cum noi, oamenii ne aruncam in curse pentru a castiga bani si facem orice pentru asta. Renuntam la orgoliu, suferim, credem ce ni se promite, ne intrecem, ne luptam, uitam de noi si de ceea ce simtim pentru a castiga premiul cel mare. "maine, tot timpul asteptam sa vina maine! si daca maine as reusi, nu ar conta pentru nimeni! Voi cobori acum din caruselul asta. sunt satula de tot!" Iar cei care raman in joc pana la final, isi dau seama ca tot chinul a fost inutil, iar in final miza nu mai are nicio valoare si caii...se impusca!

carnaval

2011-11-12T00:56:00.000+02:00

Pentru mine a fost o experienta minunata! Cu ajutorul acestor copii minunati am reintrat in pielea copilului din mine si m-am jucat cum nu am mai facut de mult. Desi m-am simtit depasita uneori si nu am putut sa ma in trec cu energia copiilor am reusit sa joc bine personajul copilului de altadata. Am ras, am alergat, ne-am intrecut, am decsoperit jocuri noi, persoanlitati diferite, atitudini diferite, copii ambitiosi si o echipa de oameni minunati! Acest proiect m-a facut sa descopar copii din oameni mari, m-a invatat sa ma joc ca si cum as fi un copil fara nicio grija si a deschis in mine o dorinta de a continua cu acest tip de proiecte si de a cunoaste si de a ma juca cu multi alti copii. Viata e mult mai frumoasa cand privim totul prin prisma unui joc. E un mod frumos de a zambi mai usor! Am descoperit copii cu talente deosebite, copii care stiu sa faca lucruri deosebite ( cantat, desenat, dansat) si cred ca acesti copii trebuie ajutati sa-si indeplineasca dorintele! Multumesc copiilor si echipei pentru minunatele momente petrecute inmpreuna!

Zambesc

2011-11-07T00:18:00.000+02:00

...acum si in fiecare dimineata!
zambesc...... pentru ca incep o noua zi!
           ......pentru ca zambind viata e mai frumoasa!
             .......pentru ca doar asa pot vedea partea plina a paharului!
             .......pentru ca cineva imi raspunde cu un zambet!
             .......pentru ca imi place sa vad oameni zambind!

Tina - Pleaca!

2011-11-07T00:08:00.000+02:00

ARASH feat Helena- Broken Angel (Official Video)

2011-10-22T09:42:00.000+03:00

situatii penibile..

2011-10-13T00:55:00.001+03:00

...a la eu! reusesc, fac ma strofoc si le comit! Acum cateva luni, am descoperit cu stupoare ca shșalvarii mei sunt rupti intre picioare:d hihihi...frumos, mai ales cand este jumatatea zilei, iar eu ma aflu la serviciu...hihihahaha...unde-i ata, nu-i ata, n-avem ac! solutia nr 1: capsatorul! vreo 20 de capse au atarnat frumos de salvarii mei pana tarziu in noapte cand am ajuns acasa( pe vremea ceea, era inceput de vara si programul meu era pe masura)
Astazi, am descoperit, absolut intamplator( noroc cu oglinzile mari din lifturi), tot pe la jumatatea zilei, cam dupa pranz asa, ca jeanșiiii meu au o taietura pe fund. Dar unde era taietura asta, fix langa buzunar, in mijlocul targului..hihi, hahah...cine privea atent putea sa zareasca.... pielea. Cum s-a intamplat...pai...daca umpli buzunarele si tragi de ele toata ziua, oare cat vor rezista, saracele...pfiu! Noroc ca de la ultima patanie, umblu cu ac si ata in geanta! De data asta am rezolvat usor, dar ma intreb...oare cat am mers cu ei asa fara sa-i vad? hmmm..peenibil..dar daca inca copilaresc, trebuie sa patesc si d' astea, ca de'. toti copii isi mai agata si isi rup hainutele:)))

Feti-frumosi si multi broscoi

2011-10-09T22:39:00.000+03:00

...Frumos, destept si cu bani... si devreme acasa, si iubiror, si afectuos, nu foarte sufocant, sa aduca flori, sa faca tot felul de cadouri, sa nu uite de nicio aniversare, sa fie intelegator cand ai niste zile proaste si sa te faca tot timpul sa razi!!! idealul oricarei pustoaice, ulteorior devenita adulta. Dar cele care viseaza la acesti Feti -Frumosi, cand vor avea posibilitatea sa cunoasca unul, cu siguranta vor renunta la idee...Ei au suflet doar in poveste, in rest sunt doar niste crai, fara un scop.
Intotdeauna m-am intrebat daca este mai important sa-mi placa mie, sau celor din jur? hmmm...NORMAL CA MIE! Daca e prea frumos si el stie asta, nu va fi foarte bine atunci cand va observa putina burtica sau 200 de grame in plus la cantar..Si daca-mi place doar mie cu atat mai bine, doar glumesc. Nu ideal sa fie nici putin mai frumos ca al cu cornite, dar nici direct de pe podium de la prezentarea de lenjerie intima. Foarte mari sanse sa fie doar o papusa masculina goala pe dinauntru. Aparent este foarte ok tipiul carismatic, care se face placut de toata lumea si flitreaza cu toata lumea. dar acest gen de crai, nu e deloc util la casa omului. Da, e adevarat, multe domnisoare spun: vreau un iubit care sa ma faca sa rad! domnisoare dragi, oare daca aveti langa voi un om care doar glumeste si va face sa radeti, credeti ca va ia vreodata in serios? Oare stiti cand glumeste si cand tot in gluma spune un adevar foarte urat? hmmm....aici e de gandit!
Oare nu e mai important un tip care sa ofere liniste, incredere si siguranta emotionala? Initial ne dorim bad boy, care sa nu ne faca pe plac, sa ne tina tot timpul pe jar, sa luptam pentru el, sa ne agitam daca ne raspunde in 2 ore la un sms, sau sa ne facem tot felul de impresii dar numai liniste si siguranta sa nu ne ofere. Datorita lui nici nu-l vedem pe cel care ne ajuta, ne sprijina si este langa noi atunci cand avem nevoie. Pe cel din urma, ii ignoram pur si simplu, pe motiv ca fiindca sunt asa, ne plictisim langa el. Dar nu inteleg de ce noi, personajele de sex feminin, preferam varianta sa cersim atentie, cand avem in jur oameni dispusi sa ne transforme in centrul universului lor, dar noi nu ne dorim....
Vreau un tip care sa imi dea liberatate! Cand gandim la modul asta o facem pentru ca nu avem nevoie neaparat de EL, ci avem nevoie de CINEVA, care sa fie langa noi doar cand avem noi chef! Doar in acele momente cand avem nevoie de afectiune. In rest facem doar ce vrem noi. El ne permite sa iesim cu fetel in club, sa mergem cu fetele in x locuri, dar el cand iese cu baietii nu e prea ok. Daca minte, daca face altceva decat spune si e facem tot felul de ganduri. Sunt bune astfel de iesiri, dar inainte se pun planurile comune si apoi planurile separat. Corect, nu?
Daca e gelos si posesiv nu e bine, dar daca nu-l intereseaza de noi iar nu e bine! care ar fi oare solutia de mijloc? Una singura: sa ne ghiceasca gandurile atunci cand vrem sa ne intrebe tot timpul daca suntem bine si atunci cand nu avem chef, sa nu ne sufoce. Dar noi nu spunem nimic, el trebuie sa ghiceasca! Girls, barbatii nu sunt nici magicieni nici cititori in stele: sunt BARBATI! iar ei nu prea le au pe astea cu sentimentalisme si ghicit ganduri si descifrat subapropouri fine. Lor trebuie sa le spunem direct, scurt si la obiect ce ne dorim si ce nu! daca ne respecta dorintele, inseamna ca sunt intelegatori si au si ceva sentimente si daca au uitat in urmatoarele 10 minute, inseamna ca lumea lor e una diferita de a noastra si nu merita sa ne pierde timpul.

Daca are alte planuri mai importante! cla nu e de bine! sau daca serile de iesit cubaietii se indesesc si se prelungesc pana dimineata...inseamna ca prefera sa faca orice altceva decat sa va plictisiti impreuna. E bine sa respire din cand in cand, dar nu e bine sa puna pe primul loc altceva.

Cred ca cel mai frumos, e sa fie de incredere, sa fie sincer si sa ofere stabilitate emotionala, nu trebuie sa fie cu patratele pe abdomen, fara pic de par, pentru ca a fost la salon si cu manichiura lacuita. . Dar pana am aflat ce-mi doresc, a durat ceva timp. Si cum legea atractiei de cele mai multe ori functioneaza, am atras ce-mi doream, dar ulterior mi-am dat seama ca sunt cateva aspecte foarte importante pentru care nu pot trece atunci cand se pune problema de something serious.Prin urmare, am renuntat singura la ceea ce mai inainte credeam a fi idealul meu. Si cum cel mai bine se afla prin omisiune si traind ceea ce initial doresti, dar descoperind ca am simtit ceea ce ma asteptam sa simt, scotocesc printre broscoi, cu magie si farmesc sa-l transform pe unul in fat-frumosul meu, nu in Fat-Frumos pentru ceilalti. Au fost necesari doi ani sa aflu ce-mi doresc! si iaca am aflat! In sfarsit stiu! Nu ma supar daca nu ies intr-o seara in club! nu-mi pasa daca stau in casa! Sau daca merg la mare doar cu el! Nu ma mai plictiseste nici macar gatitul!Am rabdare! Si nu ma mai deranjeaza daca sunt intrebata unde sunt, cand ajung si pot sa-mi fac planuri de weekend pentru noi si nu pentru mine:)...si...e doar inceputul

Calatorie educativa in lumea satului

2011-10-08T22:38:00.000+03:00

Copii dintr-o scoala din Bucuresti au fost dusi intr-un sat la vreo 30 de km de Bucuresti, intr-o curte, unde s-au jucat. Pentru o zi au renuntat la televizor, calculator si la aglomeratia din oras.
Copii de clasele a II-a si a IV-a, curiosi si foarte energeci, s-au supus regulilor noastre si s-au bucurat pe deplin de o zi plina de jocuri de toate tipurile. Chiar au mers prin gradina sa caute ''comoara'', au plecat fiecare cu ardei culesi, au facut cunostinta cu un calut si au aergat pe ulitele satului, precum copii de alta data....
Am avut si noroc ca am prins vreme frumoasa, soare cu vant, dar destul de cald si am putut sa ne jucam in curte.
Dintre cei 17 copii prezenti, cativa mi-au atras atentia in mod deosebit: Ioana, o fetita brunetica si foarte timida, Andreea, cea mai dezvoltata din copii de clasa a patra si foarte contra la tot, era era sceptica cu privire la orice si nimic nu-i convenea, dar destul de adaptabila; si doi baieti Andrei si Arian, care au dat dovada de un caracter extraordinar de puternic pentru 3 ani.
Lui Andrei in special jocurile i s-au parut cam plictisitoare si m-a intrebat daca stiu sa ma bat precum un personaj din desenele animate, dar de care nu-mi amintesc cum ii zice. Si ne-am batut ca doar lui Andrei nu ii este frica de o fata, cum zice el. Doar ca ghinion, pumnul lui a nimerit in inelul meu si prin urmare, s-a lovit si a incetat sa mai vrea sa se lupte. Dar pentru razbunare, m-a apucat de un picior cu forta, a inceput sa alerge si cu ajutorul lui Arian m-au trantit pe iarba si s-au declarat invingatori, pentru ca nu le e frica de o fata:)

cand stapana nu-i acasa...

2011-10-01T09:08:00.000+03:00

...el se plimba cu o blonda prin centru. Si cand vede pe cineva cunoscut se intoarce cu spatele. Si apoi ajunge si inaintea mea acasa, sa nu cumva sa banuiesc ceva si sa aiba motive sa-i spuna ei(in caz ca afla ceva), ca el e acasa in patut. Cel mai probabil si ea stie, asa ca nu are rost sa-i spun pentru ca oricum nu ma va crede pe mine. Dragostea lor este atat de mare si oarba...incat el o va convinge ca e centrul universului ei si sigur el era acasa. Strategie, nu?

Trip

2011-09-29T23:43:00.000+03:00

Imi plac weekendurile cand pot sa evadez din bucuresti:) Sunt momente in care in varf de munte si pot sa respir aer curat, sa ma relaxez si sa visez, fara sa ma trezeasca nimeni din visare. Unoeri visez la momente de izolare, in varf de munte, in mijlocul padurii...cu un ^fat-frumos^

Cand sa nu crezi un barbat

2011-09-29T22:49:00.000+03:00

...atunci cand iti promite cate in luna si in stele si face exact pe dos. Ei nu vor sa te piarda si cred ca daca te imbrobodesc cu o mie de cuvinte frumoase, ii vei crede pe cuvant. Dar de fapt, fac exact opusul a ceea ce spun si de fiecare data spun ca este ultima oara. Promit si se sucesc pe toate partile ca nu mai fac, nu mai zic, nu se mai intampla, e ultima oara. Te vrea si pe tine, dar nu vrea nici sa piarda ocaziile care i se ivesc. Daca a facut de atatea ori, de ce s-ar opri?
.....atunci cand spune: de acum nu te mai mint, nu te mai insel, te voi face fericita...Dar tot ce vrea este sa-ti arunce niste praf in ochi...iar acum de acum, va deveni acum de oricand. Daca tine o data de ce nu va tine si a doua sau a treia oara?
....atunci cand gaseste diferite scuze sa nu fie langa tine, in momentele cele mai importante...nu conteaza ca tu vrei sa stai cu el, sau sa faceti ceva impreuna, el profita de toate invitatiile la bere pe care le primeste. Nu-l intereseaza daca tu stai acasa sau nu vrei sa faci altceva, el iese in fiecare seara cu diversi prieteni sub diverse motive, si la tine vine doar naptea obosit. Dar nu ai ce sa-i reprosezi pentru ca doarme cu tine!
...spune ceva si face altceva... face planuri cu tine pentru o seara, sau pentru weekend, dar daca intre timp se iveste o alta ocazie, te lasa balta sub diverse pretexte care mai de care ma importante si neadevarate si promite ca weekendul viitor este tot pentru tine. Daca ai fi importanta pentru el nu ai avea prioritate?

incurcaturi din viata...

2011-09-24T00:36:00.000+03:00

...si doi ani de cand am spus DA! si am purtat inelul cam doua luni...si l-am dat inapoi. Mi-a fost teama, mi-a fost frica si nu am simtit ca el este cel caruia imi doream sa-mi incredintez inima pentru totdeauna. Asa am simtit si asa am facut...am renuntat inainte de a fi prea tarziu, dupa cateva luni de suferinta. poate si eu purtam mare parte din vina...dar cred ca totul se intampla pentru ca trebuie si oricat am incerca sa ne opunem..parca nu prea iese... Dar, nu regret nimic...nu-mi pare rau de nimic. In cei doi ani, am reusit sa fac destul de multe pentru mine. Sunt momente in care ma itreb oare cum ar fi fost daca as fi mers pana la capat?! dar in secunda urmatoare ma trezesc si realizez ca nu as fi fost mai fericita decat sunt acum...nu am simtit...nu am facut nimic din ce ar fi trebuit...si aproape nimeni nu a stiut ce este cu existenta acelui inel....daca mi-l doream cu adevarat ar fi trebuit sa spun si sa fiu fericita, nu?!

Horia Brenciu - Septembrie, luni

2011-09-22T00:47:00.000+03:00

Calatorie educativa in lumea satului...sub Lume Buna:)

2011-09-22T00:45:00.001+03:00

Noi, mai multi oameni pasionati de jocuri si iubitori de copii ne-am hotarat sa le dezvoltam abilitatile creative, prin joc. Cea mai buna metoda prin care noi, oamenii mari, scoatem copilul din noi la suprafata, ne jucam cu copii si ii ajutam sa fie creativi:)
Prin acest proiect, oameni cu varste intre 18 si 58 de ani, s-au hotarat sa trimita educatia non-formala si in satul rural. va povestim ce ne iese:)

Pentru inceput exista sigla proiectului, jocurile si noi, oamenii mari cu suflet de copil


by zegri- desen in culori colorate:)

inceput de toamna...

2011-09-22T00:33:00.000+03:00

...inceput de ploi cu stari.
Frunzele trec prin tot felul de procese pana in momentul in care se desprind si apoi cad. Ulterior sunt acoperite de zapada iar primavara nimeni nu mai stie ca au existat, pentru ca vor aparea altele..si tot asa. La fel si cu noi oamenii...zi de zi ne transformam, ne chinuim sa demonstram ceva, ne comportam urat, dar e pacat pentru ca in final, nu ramane nimic. La fel e si cu dragostea. Daca exista asa ceva...ides este doar in mintea noastra...nimic nu exista de fapt. Sau daca exista exista pentru ca vrem sa existe...iar atunci cand nu mai exista, suferim, pentru ca ne place sa suferim....si apoi avem regrete si multa vreme ne hranim din ceea ce a fost, in loc sa ne bucuram de prezent si sa-l traim la intensitate maxima...in curand vor fi din ce in ce mai putine frunze in copaci..care vor cadea odata cu ploile de iarna si cu temperatura din ce in ce mai scazuta...

new...

2011-09-18T22:19:00.001+03:00

Imi place sa schimb, imi place sa fac schimbari. Imi place tot ce este nou in viata mea. Iar culoarea parului o shimb cel mai des. Sau o schimbam. In ultimii 4 ani am fost mai mult blonda... Primul pas l-am facut...un altfel de blond: blond cupru:).

Vama Veche - Fericire

2011-09-18T10:00:00.000+03:00

Smiley - Dream girl [Official video HD]

2011-09-15T23:17:00.000+03:00

Simti nevoia sa faci schimbari radicale in viata ta?

2011-09-15T22:48:00.000+03:00

Cat de des ti se intampla sa te trezesti dimineata si sa vrei sa faci o schimbare? Poate o data la un an, poate in fiecare dimineata, poate in fiecare luna, sau poate de fiecare data cand nu te mai regasesti pe tine. De cate ori ai si facut o schimbare atunci cand ai simtit asta? cei mai multi nu au curaj sa faca schimbari mici, nici nu se pune problema de schimbari majore. Nu-ti place casa unde stai, dar faci acest compromis din x motive, nu mai esti multumit de relatia pe care o ai, dar nu renunti la ea, de frica de singuratate, nu-ti place jobul, dar nici nu faci nimic pentru a-ti cauta un alt job, pentru ca totusi ai un job si multi nu au. Toate aceste comportamente nu fac decat sa-ti creeze frustrari si sa te duca la stadiul de mediocritate. Cum ar fi daca de fiecare data cand simti nevoia sa faci o schimbare, chiar faci asta? Te trezesti intr-o dimineata, ca nu-ti mai place culoarea parului si vrei sa o schimbi. Dar tot amani aceasta schimbare pentru ca nu stii cum vrei sa o schimbi, iti este teama ca noua culoare nu te va avantaja, iti este teama de reactii, sau crezi a daca vei renunta la blond nu vei mai fi la fel de atragatoare. Ai incercat sa faci o astfel de schimbare sa vezi ce se intampla? Inainte de a-ti fi frica, incearca. temerile le poti depasi, doar luptndu-te cu ele. Incepand de la schimbari mici, vei putea sa faci mult mai usor si alte shimbari mai mari. Traim intr-o societate in care totul se schimba foarte repede. Nu te poti adapta schimbarilor, nu vei reusi. Trebuie sa intelegi faptul ca nimic nu e pentru totdeauna si orice schimbare poate fi motivatoare. Orice schimbare arata ca intotdeauna e loc de mai bine. E nevoie de dorinta.

soul mate?!?- intamplator

2011-09-14T19:54:00.004+03:00

...Si s-au revazut! Intr-un moment in care ea nu se astepta. Desi in mai si-au spus doar la revedere, ea nu credea ca se vor mai revedea...sau ca-l va revedea in bucuresti....si nu atat de curand.

Pentru ea, ziua a inceput normal, zece alarme din zece in zece minute, dus, machiat, aranjat par, drum spre job, multa treaba, aceiasi oameni pana cand a primit un sms. "In ce zona lucrezi?" "-de ce??!!??" "-sunt aproape de bucuresti! Ne vedem?" "Da, vreau!" "Te sun cand sunt in zona".

un sentiment foarte ciudat de agitatie a cuprins-o! Nu-i venea sa creada. El era in orasul ei! Woow!!!! Interesanta surpriza! Sau asta da surpriza, dupa ce cu cateva zile in urma vorbisera, iar el nu a zis nimic de faptul ca ar putea ajunge in orasul ei..pana acum cateva zile, nu mai vorbisera de mult, de multe saptamani. Iar ultima discutie, nu fusese tocmai prietenoasa. Iar la ultima discutie ea, i-a dat de inteles ca n-ar mai vrea sa mai vorbeasca, sau daca ar mai vorbi nu intelege sensul. Daca ceva ramasese neterminat, in mai, s-a sfarsit. Sentimentele s-au dus. Exista doar amintirile. Si el, care e doar trecut.

Cateva minute cat au stat impreuna au discutat prostii. Ceea ce trebuia discutat, deja se discutase cu cateva zile in urma. Totul a fost prietenesc. Ea s-a simtit ca si cum si-a revazut un prieten foarte bun. El si-a amintit ultima lor plimbare in Bucuresti, exact pe aceiasi alee in acelasi parc..

Mereu s-au intrebat ce relatie au avut. Niciunul nu stie. Dar amandoi stiu ca a fost ceva frumos tocmai pentru ca niciunul nu a stiut sa o defineasca. El ar vrea sa ramana amici. Ea nu crede ca e posibil. El s-a mai maturizat, nu mai e acel copil de care ea s-a indragostit, dar ei nu-i mai place acum. E schimbat, e instabil. nici el nu stie ce ea. Ea stie ca nu-l mai vrea pe el. El nu mai este ceea ce si-a dorit ea. Sau poate atunci erau prea indragostiti. Sau poate s-au adorat pentru ca nu erau zi de zi impreuna si traiau fiecare moment la intensitate maxima.

Cand a trebuit sa plece, a pupat-o prieteneste, au batut palma ca doi amici si nu si-au spus nici adio nici la revedere...a plecat fiecare pe drumul lui, bucurosi ca s-au revazut... Ea s-a luptat in continuare cu volumul mare de munca, el s-a pregatit de un drum de multe ore...

Esti si tu la fel ca mama

2011-09-12T23:38:00.000+03:00

...ii spune el.
Cand aude o asemenea comparatie, are tendinta sa creada ca e minunat, ca el a spus asta. Dar....e foarte probabil sa se insele. Cand un barbat ajunge sa spuna asta, deja se simte incorsetat, sufocat si clar nu o sa mai stea mult langa ea. Chiar daca isi idolatrizeaza mama, nu va vrea ca cea de langa el sa fie o mama, sa-l cicaleasca, sa-l certe ca a stat prea mult cu baietii la bere, sau ca a ajuns acasa la miezul noptii.
"el:auzi, da mi-ai spalat camasa, da?
ea: inca nu...
el: treci domn'le si spala o data ! hai! mai repede!
ea: da bibi, acum. ii aduc imediat sa si mananci!
el: hai mai repede, ca-s obosit!""

daca nu-i balanta-i geaman, da tot aer ii

2011-09-01T01:21:00.000+03:00

...sau din lac in put, cum spune o vorba din popor. Unul minte si e diplomat, celalalt e direct si cu doua fetze. Balanta vrea cu baietii la mare, domn'le, doar cu baietii1 eee...geamanu isi ia si iubita la mare, chiar daca ii cu prietenii, o baga in seama, o dadaceste, da' daca bea, nu mai stie ce face. Balanta e indiferenta, nu intreaba, geamanul pune multe intrebari si aparent e farte atent, observa orice mic detaliu, se pisiceste, dragaleste si apoi dispare cum a aparut.

Balanta ii abatuta, pierduta, cu gandul la ce a mai mintit sau ce sa mai minta, o lasa pe ea sa-i puna bagajele in brate, el nu se poate hotari doar la una, geamanu o tranteste: daca o intervenit ceva neprevazut, am stat cu ea toata noaptea si asta e. si el zice ca-i ciudat ca trece asa repede de la una la alta, da decat sa minta...s-a tirat definitiv, nu vrea sa fie dat disparut...

Balanta se jura ca nu fura si nu minte, geamanu zice ca are un singir viciu si nu viata dubla. Balanta lasa fostele in trecutul gandului lui, iar geamanul le compara. Dar ambii au ceva in comun, daca nu are laptaria lui enache, sunci, burta si gura mare, nu e buna domn'le!

festival de teatru undercloud

2011-08-30T00:57:00.000+03:00

gustar de ....afectiune

2011-08-30T00:52:00.000+03:00

Gustar de afectiune, sau afectiune gustata pentru o perioada. Iesire din normal, obisnuire cu anormalul si printr-o intamplare neprevazuta, revenire la normalul dinainte de anormal.
In gustar, a gustat din nou sentimentul de afectiune,, e frumos. E bine sa primesti afectiune si sa nu oferi nimic. E bine sa te incarci cu energie consumand din energie altora. E bine sa ceri, fara sa oferi insa mare lucru. E frumos...sa gusti din afectiune. E frumos sa primesti, dar nu insemna ca esti profitor ci doar cineva e dispus sa-ti ofere.
O luna de trairi de toate tipurile, de la intrebari, frustrari, dorinte, cautari de defecte si incercarea esuata de a le transforma in calitati, sau de a le accepta a dus la ceea ce urma sa fie, doar gustar.
o luna necesara pentru obisnuinta cu anormalul si numai trei zile neceare pentru revenire la normal si la aceleasi activitati.
Doar pentru ca a fost gustar, a fost frumos sa simti un gust de ceva placut, ce nu a mai fost simtit de mult. Dar daca se exagereaza cu gustul dulce, se va apleca sau mai rau...isi face aparitia diabetul. Pentru a evita riscurile, e bine sa se renunte la dulce pentru sarat. Sau sa fie alternat, e un gust mai aparte.

Sfarsit de august

2011-08-28T01:27:00.001+03:00

..sfarsit de vara. O data cu aniversarea mea, trece si vara. Si cum toamna se numara bobocii, in august se numara realizarile si to do listul, pentru ultimul an.
A fost un an cu multe stari, cu multe intalniri cu trecutul, cu noutati, cu schimbari, multe calatorii, realizari, temeri invinse si dorinte care s-au concretizat mai mult sau mai putin.
Pentru prima data, pentru urmatorul an nu mi-am mai pus pe lista to do-uri. Nici asteptari, nici dorinte irealizabile. Voi incerca doar sa ma bucur de fiecare moment, sa ma concentrez pe ceea ce-mi doresc acum si sa fac ceva pentru a-mi vedea dorintele reale. Voi incerca sa nu mai am asteptari de la nimeni, sa nu mai astept ceva anume.
Despre stari, cu stari, am trecut, Le-am avut pe toate, m-am luptat cu ele, am creat altele, le-am invins, rana a avut si un pansament, l-am dat jos si cicatricea e vindecata. a ramas doar semnul. E bine, ca e intr-un loc mai ascuns. Am cunoscut teama, frica, esecul, bucuria, fericirea, frustrarea, rasfatul, increderea furata, si socul dezamagirii. stiu cum sunt toate si e simplu sa aleg ce vreau sa traiesc.
Am ales, merg mai departe si atunci cand cad, invat sa ma ridic din ce in ce mai repede. Am cazut de cateva ori atat de rau, incat daca ma tranteste cineva, parca nu mai doare atat de rau. O mica vanataie, care dispare in cateva zile, dupa ce trece rin toate stadiile de colorare.
Daca pentru anul trecut am realizat, dar am si pierdut multe, anul asta imi doresc sa traiesc momentul si fiecare moment cu starea lui. Fara asteptari de la nimeni, doar dorinte si ganduri pozitive.

Petrecere YPA II

2011-07-16T22:29:00.002+03:00

Petrecere accesorizata in scop caritabil. Desi ideea de a organiza aceasta petrecere inainte de terminarea proiectului a venit cu cateva zile inainte, acei oameni care au venit la mijlocul saptamanii sa petreaca cu noi ne-au ajutat si cu banuti, sa mai cumparam ultimele chestioare care erau necesare pentru a merge la copii.
Unde am organizat initial in Oscars PUB, a fost o mica mare problema cu sonorizarea, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne mutam intr-un alt club din centrul vechi si sa ne distram.

Multumesc tuturor celor care au venit si ne-au si ajutat si bineinteles s-au distratcu noi:)

Ultima zi de YPA

2011-07-16T00:40:00.000+03:00

Au trecut cele 2 saptamani de workshop-uri si cele patru saptamani de pregatire a proiectului.

Unii au muncit foarte mult, altii mai putin sau au abandonat. De data aceasta eu nu sunt foarte multumita de implicarea mea, dar pana la urma, echipa a fost minunata si s-au strans multe jucarii pentru cei 31 de copii bolnavi de la Marie Curie. Astazi, vom merge la ei si le vom da, ne vom costuma in personaje de poveste si vom incerca sa-i inveselim cat de putin. Vom fi insotiti de un povestitor, o persoana are face face painting si origami.

Rasarit...la Costinesti

2011-07-16T00:24:00.003+03:00

Anul acesta am mers a doua oara in Costinesti si am vazut pentru prima oara rasararitul pe plaja...fascinant:)

Chiar daca prima oara cand am fost in Costinesti am fost dezamagita de tiganie, mizerie si taranime, acum nu a fost mai presus, dar parca ceva mai curat, foarte multe vile faine pe faleza si preturile foarte accesibile. La o terasa chiar pe mlul marii o cafeluta 3 lei si o cola 4 lei, cam la jumatate fata de centrul vechi. Mancarea nu e extraordinara in restaurante, dar este chiar foarte accesibila.. Dar este mai putin important locul, mai importanti sunt oamenii.

Revenind la rasarit, a fost minunat si as repeta experienta, dar nu cu un grup ci cu... un el

Daruieste un zambet- 16 iulie Marie Curie

2011-07-05T23:39:00.000+03:00

Cu Erasmus in Germania, dar cu dorinta de intoarcere in Romania

2011-06-16T02:02:00.000+03:00

A experimentat pentru un an viata la o universitatate din Germania, a studiat, si-a perfectionat cunostintele de limba germana, s-a plimbat si s-a intors in Romania pentru a se bucura de oportunitati. Este Cristina Ghiveciu, o tanara de 26 de ani din Ploiesti, in prezent angajata intr-o multinationala si absolventa a Facultatatii de Geografie, din cadrul Universitatii din Bucuresti.
continuare aici

Branding Personal

2011-06-16T00:23:00.001+03:00

Pe Paul Olteanu il stiu deceva timp, am mai fost la trainingurile lui, iar aseara l-am reintalnit la branding personal. Cum sa-ti construiesti un brand personal si ce sa faci cu el si cum sa castigi de pe urma lui. Foarte interesant faptul ca toate actiunile noastre sunt de fapt pentru a castiga, pentru a ne promova si pentru a ne vinde o imagine cat mai buna. Involuntar le facem, dar avem nevoie de cineva care sa ne spuna de ce le facem...Si in construirea unei imagini, intervin si perceptiile. Cum sunte diferiti, clar ne vom construi o imagine diferita, vom vedea diferit si ne vom face propria noastra parere.

Cum poti crea un brand personal? Ai nevoie doar de trei caracteristici: pasiune competenta si rezultate.

Personal Productivity

2011-06-16T00:00:00.000+03:00

Interesant training, am tot auzit pana acum dar n-am reusit niciodata sa ajung la unul, pana saptamana trecuta. Am retinut doua tehnici interesante, pentru a fi cat mai productiv : GTD(getting things done) & ATD. Trainerul Dragos Roua foarte fain, dar a trecut mult prea repede prin concepte si putine situatii concrete...dar pana la urma poate fi de inteles, a fost doar un training de 3 ore..

Baza conceptului de GTD * mind like water& weekely review & horizon level & next action& two minutes rule*, i exact cu pasi mici si desi. Evaluam saptamana precedenta si ne stabilim obiective pentru saptamana viitoare...iar mintea trebuie sa fie tot timpul goala...ce este in plus, afara. Notati pe o hartie, o agenda, un telefon, dar numai in minte sa nu stea.

Ttul este relativ, iar importanta, prioritatea si resursele se pot schimba in funtie de modul si unghiul cum sunt privite lucrurile. Un exemplu foarte fain dat de trainer: de la 100m vedem maine, de la 1000 vedem peste o saptamana, de la 10000 peste o luna si tot asa...cu cat suntem mai la inaltime...
In concluzie, un training chiar interesant, de la care am plecat cu ceva si sper sa reusesc sa folosesc.

Leadership

2011-06-08T00:19:00.000+03:00

Cum sa fii un leader? Oare se poate invata? sau trebuie doar sa-ti perfectionezi abilitatile de leader?
Leaderii mari, au avut viziune si strategii bine definite. Acum, cei mai multi leaderi, sunt confundati, prin functie cu managerii. Dar nu toti managerii au si calitati de leaderi si nu toti leaderii isi doresc sa fie manageri.
Eu raman la parerea ca leaderii cei mai faini sunt cei care stiu sa fie leaderi, sunt empatici, se impun, stiu sa-si coordoneze echipa spre performanta si nu au aer de superioritate fata ce cei pe care ii conduc. Leaderii, sunt urmati si nu cer sa fie urmati...
Despre leadership am vorbit astazi la YPA. In fiecare din noi, sta ascunsa o abilitate de leader, trebuie doar sa stim sa o utilizam la maxim si sa ne dorim sa o scoatem la suprafata, sa o imbunatatim...Oamenii au calitati de leader, dar trebuie sa lucreze la ele, sa le imbunatateasca si sa iasa in fata..

Purificare

2011-06-06T23:29:00.000+03:00

... o piesa de teatru ce merita vazuta, o singura data. Pune in scena fragmente din viata de azi. Explica ceea ce se petrece in jurul nostru, ceea ce se promoveaza la TV. Distributia este numeroasa, sunt actori mari, interpreteaza foarte bine iar mesajul si morala sunt foarte clare. Se joaca pe mai multe scene, in paralel. Interpretabil, dar, este ceva ce cam stim si vedem zi de zi.
La TV, sunt promovate scandalurile, noncultura, funduri goale si decolteuri cat mai mari. Trebuie sa descoperi paturile prin care trebuie sa dormi pentru a ajunge o vedeta cu mult succes. Iar cei care poate ar trebui sa aiba succes, sunt dati la o parte si se arunca cu bureti in ei...

Imi place sa lucrez cu strainii...

2011-06-06T23:21:00.000+03:00

...dar in Romania. Adina Sucea, o tanara de 26 de ani din Craiova, a experimentat la 20 de ani, pentru sase luni, viata din America. A luat hotararea sa plece sa studieze in alta tara, dupa absolvirea primului an de facultate, La Universitatea din Craiova in cadrul Facultatii de Sociologie....continuare aici

Vreau sa ma intorc in Romania, pentru ca...

2011-06-06T23:19:00.000+03:00

....sunt mult mai valoroasa aici.Studenta in primul an la master in Germania, dar isi doreste sa revina in tara la un an dupa finalizarea acestuia. Are 22 de ani si se numeste Smaranda Munteanu si e te absolventa a Facultatii de Marketing, la Academia de Studii Economice. In anul II de facultate a fost plecata cu Erasmus, in Gelsenkirchen, Germania, iar de un an urmeaza un Master in Marketing in Nuernberg, Germania.....continuare aici

Prima zi de YPA

2011-06-06T23:15:00.001+03:00

...young professional academy II. Inceputul a fost fascinant si asteptarile sunt pe masura.
Sper ca la sfarsitul celor doua saptamani de training sa pot pleca cu noi cunostinte, sa invat ceva ce nu stiam si sa pot aplica ceea ce am invatat.

Cum am auzit de ei? Simplu. Ca si voluntar Lume Buna, am mers la British Party( organizat de YPC cu ocazia terminarii primei sesiuni de training de la YPA I). Mi-au placut, mi s-au parut interesanti si mi-am propus ca la urmatoarea editie sa ma inscriu. A venit si editia cu numarul II, am completat formularul, am trimis CV-ul, am fost la interviu si am inceput trainingul.

Dupa, prima seara, pot spune ca oamenii sunt minunati si cred ca vom face o echipa buna impreuna. Iar proiectul social trebuie sa fie pe masura. Si...la sfarsit sarbatorim cu mic cu mare.

Bursa Erasmus si vacanta in Torino

2011-06-02T22:43:00.002+03:00

Ioana Matei, o tanara de 23 ani, absolventa a Facultatii de Limbi Straine, engleza-japoneza, in prezent Masteranda la Politehnica, la MRU, a fost plecata in mai multe tari cu diverse programe. Intai a plecat in SUA, cu Work and Travel, a stat trei luni, iar la numai doua saptamani de la intoarcerea in tara, a plecat in Italia, pentru alte patru luni, cu bursa Erasmus. Chiar daca in cateva zile va pleca din nou cu Work and Travel, in America, intentioaneaza sa se intoarca in Romania si sa-si gaseasca un job aici, pentru a fi aproape de familie si prieteni... continuare aici

La multi ani, oameni mari cu suflet de copil

2011-06-01T01:35:00.000+03:00

La multi ani, dragi oameni mari, cu suflet de copil. Cand veti uita de copilul din voi, veti uita sa traiti. Doar un copil poate zambi cu inima, doar un copil poate spune adevarul si numai un copil poate fi iertat pentru orice nebunie pe care o face. La multi ani, copii mari:)

Comportamentul unui leader eficient

2011-05-28T23:05:00.001+03:00

Un leader eficient ştie cum să le câştige încrederea subalternilor, le oferă informaţiile necesare, îi instruieşte, îi incurajează şi îi sprijină. Atitudinea lui trebuie să fie prietenoasă faţă de cei pe care îi conduce, să fie imparţial şi să lupte alături de ei pentru reuşită. Trebuie să fixeze anumite standarde de performanţă, să repartizeze subalternilor acele activităţi pentru care sunt competenţi, să stabilească termenele de realizare şi să corecteze eventualele greşeli.

Este necesar ca un leader să ţină seama de necesităţile subordonaţilor. Conducătorul are datoria de a-şi recompensa echipa atunci când are performanţe, dar dacă ei nu vor reuşi, trebuie să ştie că nu vor mai primi ce li s-a promis( măriri de salariu, promovări sau alte beneficii). Este necesar să discute cu subalternii care este rolul lor în organizaţie şi ce trebuie să facă pentru a ajunge la performanţe. Leaderul care poate ajunge mai repede la performanţe trebuie să aibă succes în mediul familial, să ţină seama de toate persoanele implicate, să asculte ambele părţi înainte de a judeca, să nu se teamă de greşeli, să asculte de două ori şi să vorbească o singură dată, să întreţină o atitudine pozitivă.

Pentru a putea lucra eficient trebuie să-şi formeze un colectiv format din oameni care să deţină calităţile necesare în munca pe care o vor depune pe viitor. Trebuie să fie foarte atent la nevoile celor cu care lucrează şi să le asigure condiţiile necesare pentrua se dezvolta. Între conducător şi subalternii săi trebuie să existe tot timpul o comunicare eficientă, astfel pot rezolva in timp mai scurt problemele care apar. Dacă un leader este expert în domeniul său de activitate, comunică permanent cu subalternii pentru a le lămuri neînţelegerile, îi influenţează într-o oarecare măsură şi reuşeşte să lucreze cu ei în echipă spre atingerea obiectivelor, este foarte aproape de a fi un leader excelent. Aptitudinile de leader pot fi dezvoltate prin exerciţiu, studiu şi perseverenţă.

Un adevărat leader, pentru a aduce realizări companiei, stabileşte obiectivele, le comunică subalternilor, este pretenţios în ceea ce priveşte calitatea şi se perfecţionează în permanenţă pentru a creşte performanţele. Îşi formează echipa prin recrutări în cadrul companiei, dar şi in afara companiei. Pentru eficienţa echipei, leaderul trebuie să adopte un stil democratic şi imparţial. Nu trebuie să aibă atitudine de şef al echipei ci de coordonator, să fie un conducător apropiat de subalterni..

D. Goleman, R.Boyatyis şi A. McKee susţin în Înteligenţă emoţională în leadership că “leaderul adevărat face apel la emoţii”.[1] Mai exact, inainte de a acţiona, un leader, trebuie să întocmească anumite strategii după care să se ghideze. Totuşi, succesul vine în funcţie de modul cum acţionează. Impactul emoţional pe care un leader îl are asupra subaltenilor este foarte important. Dacă conducătorul are o atitudine pesimistă, echipa va deveni neîncrezătoare. Dar, dacă leaderul este optimist şi sigur că totul va decurge conform strategiei, subalternii vor avea înredere, deoarece el este cel care decide ce şi cum. Dacă leaderul are capacitatea de a le creea subalternilor un entuziasm asupra unei sarcini pe care o au de îndeplinit, cu siguranţă aceştia vor lucra mult mai bine şi vor fi mai încrezători şi motivaţi. Dacă subalternii însuşesc sentimente ca ranchiună sau anxietate, ei nu vor mai da acelaşi randament. Când un conducător se foloseşte de inteligenţa emoţională, înseamnă de fapt că se va raporta la propria persoană, la relaţiile şi reuşitele sale. Starea de spirit este foarte importantă în ce priveşte realizarea unui proiect, dacă subalternii se simt bine, sunt împliniţi şi încurajaţi şi au certitudinea că vor fi recompensaţi la sfîrşit, vor da tot ce au mai bun pentru a obţine rezultate excelente.

Există şi situaţii în care leaderii nu sunt neapărat cele mai carismatice persoane şi nu au cine ştie ce calităţi ieşite din comun pentru a putea conduce. Este necesar în primul rând un punct forte şi un nivel minim de viziune, motivaţie şi elan. Aptitudinile de leader trebuie evidenţiate şi multiplicate, nu însumate. Leadershipul este bazat pe iniţiative personale, este o atitudine de viaţă necesară tuturor şi trebuie dezvoltată pentru a fi realizată pe deplin.

Pentru atingerea obiectivelor dorite, leaderul trebuie să înteracţioneze cu echipa sa, trebuie să cunoască foarte bine natura umană şi strategiile de motivare. Iar pentru a fi sigur că reuşeşte să ajungă la obiectivele pe care şi le-a propus, leaderul trebuie să găsescă strategiile necesare, pentru a intra cumva în contact cu partea interioară a celor pe care îi conduce. Dacă va reuşi, angajatul va fi motivat şi va acţiona sub impulsul propriilor sentimente. Deşi leaderii oferă în schimbul reusitei subalternilor o recompensă, totuşi, nu ei sunt cei care motivează.” Oamenii sunt motivati în functie de starea lor interioara. În încercarea de a influenţa această stare interioară, cea mai potrivita abordare este aceea de a încerca să se influenţeze motivarea oamenilor”[2] Peter Koenstenbaum este de părere că un leader îi poate motiva pe cei cu care lucrează: ”renunţând la tehnici şi riscând” [3]

Leaderul este cel care stabileşte direcţia strategică a organizaţiei, prin viziunea pe care o are asupra viitorului, elaborează şi pune în practică strategia. O persoană ce deţine aptitudini de leader se face remarcat şi prin influenţa pe care o poate exercita asupra altor persoane, în vederea atingerii obiectivelor. Într-o organizaţie, un leader poate deţine mai multe funcţii: de vizionar, de strateg, de administrator, de a procura şi aloca resurse, de urmarire şi coordonare a proceselor, de stabilire a sarcinilor, de mentor.

Leaderul se gândeşte mai întâi la beneficiile grupului şi apoi la cele personale. El, împreună cu subalternii săi trebuie să obţină cât mai multe performanţe. Iar pentru a atinge excelenţa are nevoie de câteva strategii[4]: viziune( să gîndească în ansamblu, sa menţină o viziune clară a obiectivelor pe termen lung), realitate( în permanenţă conducătorul trebuie să fie în contact cu piaţa, cu faptele, cu adevărul), etică( în calitate de conducător, are abilitatea de a dezvolta, de a instrui şi de a face din subalterni nişte oameni mai valoroşi pentru organizaţie) şi curaj(disonibilitate de a risca, de a-şi asuma responsabilitatea).

Platon spunea că a fi leader este o “combinaţie de putere şi înţelepciune”, ca “fără a deţine înţelepciune un sef devine tiran”,[5] iar “fără putere înţelepcunea este fără sens”.

[1] Goleman, Daniel;Boyatzis, Richard; McKee, Annie- Inteligenţa emoţională în leadership, Colecţia Cărţi Cheie, Bucureşti 2005, p pg 21

[2] http://www.foxclub.ro/Educatie%20si%20Training/stiri%20si%20informatii%20utile/leaderul.php

[3] Koestenbaum, Peter Liderul- faţa ascunsă a excelenţei-o filozofie pentru lideri, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2006, pg 45

[4] Koestenbaum, Peter Liderul- faţa ascunsă a excelenţei-o filozofie pentru lideri, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2006, pg 60-70

[5] Platon, Timaeus, trad Lee, H.D.P., Penguin, New York, 1965

Cum sa porti o rochie flu-flu

2011-05-27T22:31:00.000+03:00

.....in mijloacele de transport in comun. Nu stiu daca sunt eu mai ghinionista, sau a fost doar o zi mai urata, dar toate au mers pe dos.
Astazi, pentru primada de cand a venit caldura, am imbract o rochie inflorata, pana la genunchi, decenta si larguta, mai pentru gravidute si plinute. Nici nu m-am urcat bine in metrou ca un pusti, s-a tot bagat in mine si tot continua sa se inghesuie, pana cand m-am trezit apucata de fund. Prima reactie, jap o palma peste ochi si multe injuraturi. Am avut o zi plina la job, dar fara prea mult chef de munca, doar a fost vineri. Cand sa plec, am vrut sa scot bani de pe card, pin eronat de vreo patru ori. Mi s-a spus ca singura solutie este sa-mi fie schimbat cardul in cateva zile, iar la casierie este inchis. Va rugam reveniti luni. O colega foarte draguta. Nu mai lipsea mult si iesea fum si pe urechi. Pana luni traiesc doar cu bonuri. Bani blocati pe card. Wow! Genial!
Am pierdut microbuzul de la job, am mers la statia de autobuz. Cand nimic nu merge, sa fie pana la capat. Am asteptat 30 de minute, in conditiile in care plecasem cu 20 de minute mai devreme ca trebuia sa ajung intr-un loc.Am intarziat mai bine de jumatate de ora. Dar asta sa fi fost problema. Intr-un final a venit si acel autobuz, doar ca pliiiin, m-am urcat mai mult jumate aara. Inainte de a se inchide usile, un nene, a nu zic bosorog, s-a urcat in spatele meu si mi-a ridicat rochia...jumatate de fund afara. Fericiti cei ce n-au mai incaput in autobuz. De data asta doar am urlat, dar n-am auzit nicio scuza au ceva de genu ci numai rasete...si boscorodeli de la restul oamenilor din autobuz. Normal ca la prima statie a coborat vrand nevrand, iar eu am ramas cu amitirile unei zile care a avut un nceput ce a continuat la sfarsit.

soul mate

2011-05-22T15:15:00.003+03:00

....Two hearts that beat as one...Our lives have just begun ...ea si-a intalnit sufletul pereche in urma cu doi ani, la inceput de mai. Nu a contat distanta, nici faptul ca ea renuntase la comoditate, siguranta si stabilitate! El a aparut cand ea avea cea mai mare nevoie, avea nevoie de un el aproape emotional..

Au trait la intensitate maxima fiecare moment petrecut impreuna. Dupa cateva luni au incetat sa-si mai vorbeasca si sa se vada...cauzele au fost mai multe, dar nicidecum pentru ca trecuse ceea ce exista intre ei...se adorau in continuare. El a gasit pe altcineva, dar nu e fericit! Ea a incercat sa gaseasca pe altcineva, dar a renuntat, nu era ce-si dorea.
Dupa doi ani, intr-o zi din mai, s-au reintalnit. De data asta, s-au intalnit intr-o alta gara. Ea a ajuns cu trei minute mai devreme si l-a asteptat plina de emotii.nici n-au simtit cei doi ani care au trecut fara sa se vada. El neschimbat, poate un pic mai slab, ea cu ceva mai multe forme. Ea a lasat masca de om indiferent, acru si antipatic acasa. Dar se pare ca el nu mai este la fel de dulce ca la inceput. El e putin mai ganditor si nu stie ce vrea. O place, se simte bine cu ea, dar nu ste ce vrea de la ea. Fiecare intalnire a fost in alt loc, alt oras, alta camera.. N-au stat niciodata mai mult de 50 de ore impreuna, sa vada si alte parti urate. intalnirile lor, au fost mereu mici escapade din orasele aglomerate, minivacante impreuna.

Au petrecut 24 de ore Intr-un loc magnific, in centrul muntilor, intr-o pensiune charismatica si foarte verde. Au vorbit, au ras, s-au plimbat, s-au sicanat, s-au bucurat de intalnire, ea a rupt cheia in usa si au ramas blocati in camera, el a spart un pahar si a facut ordine dupa dezordinea ei si fiecare a plecat spre casa lui. Au plecat cu trenul cu care cu o zi in urma, venise celalalt...

Nu a fost niciodata o relatie...a fost ceva..un suflet pereche..dar... departe de celalalt. Fiecare intalnire a fost traita la intensitate maxima ca si cum ar fi fost ultima...au trait mereu, doar acel moment. Nu si-au spus adio, dar nu stiu cand se vor revedea. Se doresc, dar nu stiu de fapt ce vor. S-au placut din prima clipa, dar sutele de kilometri, uneori le-au stat in cale... Se adora, dar fiecare are viata lui si nu vrea sa renunte la ea...de data asta si-au spus doar...la revedere! ...inca se gandesc unul la celalalt...

1 mai

2011-05-09T00:28:00.001+03:00

Pana acum doi ani, facusem un obicei din a merge la mare. Chiar daca era frig si urat, mergeam pana la mare, bifam cu o plimbare pe malul marii si reveneam in Bucuresti. In ultimii doi ani, am trisat putin, am incercat sa schimb traditia..dar anul acesta am ajuns din nou la mare, doar ca la vecinii nostri bulgari. Am prins si o zi in care am facut plaja si chiar am testat apa. destul de rece, dar un sentiment atat de placut Am avut o mare parte din paja doar pentru mine, m-am plimbat, am alergat si m-am bucurat de soarele timid...marea este un tratament excelent impotriva stresului...

Dezamagiri

2011-05-09T00:21:00.000+03:00

Uneori, dezamagirea, intervine intr-un moment in care este necesar sa vezi ca mergi pe un drum gresit si trebuie sa schimbi ceva in viata ta. Esti trezit la realitate, intr-un moment in care nu vezi tocmai o realitate corecta. Se poate intampla sa ai asteptari prea mari de la cei din jur. Se poate intampla sa fii dezamagit, pentru ca ai asteptat mai mult decat ti se putea oferi...esti dezamagit, pentru ca realitatea in care traiesti nu corespunde cu realitatea in care tu crezi ca traiesti
Nu exista retete si pasi cu ajutorul carora sa treci mai repede sau mai usor peste o dezamagire. Ca totul sa fie bine, este nevoie de timp, rabdare si o atitudine pozitiva. Modul in care un om trece peste dezamagiri difera. Unii oameni isi pot reveni intr-o saptamana, altii in cateva luni sau ani. Totul depinde de ce implicat si de gravitate.
Pentru cei mai multi, o mare dezamagire poate fi pe plan personal, in special intr-o relatie. Asteptarile sunt mult mai mari, decat se poate intampla si in mod automat vor interveni aceste sentimente de dezamagire.
Nu ineamna ca nu trebuie sa avem asteptari, doar ca acele asteptari pe care le avem nu trebuie sa fie imposibil de atins...

Sarbatorile de Pasti...in copilarie

2011-04-22T17:10:00.000+03:00

Anul acesta, Sarbatorile de Pasti, parca nici nu se apropie. Nu mai sunt ca in alti ani...acum sunt alte prioritati cum ar fi work, study, work, work..
In copilarie, asteptam cu nerabdare Sarbatorile de Pasti. In general le petreceam la bunici. O ajutam pe bunica sa varuiasca podetele, copacii, sa vopseasca gardul, sa faca ordine, ancare, pregatiri. Cele mai multe amintiri din aceasta perioada sunt de la bunicii din partea tatalui. In joia mare, bunica se trezea la 4 dimineta si se apuca de framantat cozonaci. facea cam zece-paisprezece cozonaci. Si toata ziua nu facea decat sa framante cozonaci. Iar eu stateam si pandeam sa mai fur cate o bucatica fara sa fiu vazuta, pentru ca trebuia s atin post. Dar misrosea atat de bine si pofta era atat de mare, incat nu reuseam sa nu gust.
Asteptam cu nerbadare Vinerea marea, sa mergem seara la Prohod. Eram multi copii veniti in vacanta la bunici si ne strangeam cu totii. Ne bucuram de acele momente. Si ca orice copil, asteptam acele flori de la sfarsit...
Pentru sambata seara ma pregateam intens. Dormeam, ma aranja bunica, ma lua d e mana( cand eram micuta, iar cand mai cresteam ne strangeam toti copii, si impreuna mergeam la slujba de inviere. Era chiar intrecere, cine sta mai mult, poate chiar pana la final.
Era amuzant sa vedem batranele cum stau pe scaun si sforaie, tresar, sau le cade capul intr-o parte...Apoi ne intreceam sa vedem care reuseste sa ajunga cu lumanarea nestinsa pana acasa...
Prima zi de Pasti era minunata. Cand ne trezeam, ne punea bunica sa ne spalam mainile si fata cu apa in care era un om rosu, Apoi,mMergeam la padure sa mancam si ne distram, asa cumse distrau acum 10-15 ani copii care veneau in vacanta la bunici: glume, bancuri, jocuri cu carti, minge, fotbal...
Mi-e dor de aceste perioade din copilarie si de bucuria cu care intampinam Sarbatorile De Pasti...

Va doresc Sarbatori Fericite, pline de bucurie si liniste!

tot timpul, vor ramane amintirile...

2011-04-19T01:03:00.000+03:00

...restul a fost, este si va fi poveste. O poveste frumoasa despre, care fiecare isi aminteste cu drag, tot timpul. A fost o poveste, care s-a terminat, inainte de a incepe.

La un an, de cand am publicat povestea Once in a life time, revin cu partea a doua. A doua intalnire a celor doi protagonisti. Un el, oltean si o ea, jumatate moldoveanca. Si, cum peste doua saptamani se implinesc doi ani de cand au vorbit prima data...este un bun prilej de aduceri aminte.

A doua lor intalnire, a fost la o luna de la dating. S-au intalnit, de data asta, la jumatatea drumului intre orasele lor. Nu a mai fost o intalnire la 4 dimineata pe un peron strain, a fost o revedere, la miez de noapte, pe un alt peron, mai cunoscut, intr-o gara mica si pustie.

Erau nerabdatori sa se revada. Isi doreau sa se tina din nou in brate si sa-si petreaca niste zile, niste ore, niste secunde eterne si minunate... impreuna. Intalnirea a fost mai emotionata decat prima. El purta un tricou alb, era rosu in obraji iar mainile ii erau transpirate. Avea emotii. Asteptase cu nerabdare clipa asta. Nimic nu mai conta pentru ei, atat timp cat erau impreuna. Ea se simtea cea mai minunata femeie, in bratele lui. Era adorata, era iubita, era protejata. El se purta cu ea, asa cum orice femeie si-ar dori sa fie trata de iubitul ei.

Au mers intr-o casa mare, cu multe geamuri si aparent infricosatoare si transparenta. Au stat de vorba si s-au imbratisat toata noaptea. Cand au adormit spre dimineata, au fost nevoiti sa se trezeasca. Au plecat la munte, cu prietenii lui. Vreo paisprezece baieti si trei fete. La inceput ea a fost retinuta. Mai vazuse o singura persoana, o singura data. In schimb pentru el, toti erau cunoscuti. A crezut ca va fi neglijata, dar...

...el a fost atent, i-a facut toate poftele, a dadacito si a avut grija sa se simta confortabil si sa nu-i lipseasca nimic...Cele doua zile au trecut repede, au stat la plaja, au vorbit, au gatit, s-au plimbat, au facut cele mai frumoase poze din viata lor, sau poate doar a ei....in ochii lor se citea faptul ca sunt indragostiti, ca se simt bine impreuna si ca vor sa ramana asa pentru multa vreme.

Ea, isi aminteste cu drag ca el a cautat in imprejurimi chiar si porumb, pentru ca ei ii era pofta de proumb copt. Nu e mare lucru, dar dorinta ei a fost importanta pentru el. Mai ales ca pofta ei fusese strigata undeva la mijlocul noptii...:))

Acele momente de fericire, acele goluri in stomac la fiecare atingere a lui, acele furnicaturi in tot corpul cand el o tinea in brate, pentru ea, au fost hranitoare multe luni mai tarziu. A simtit cum este sa fie indragostita, sa nu auda, sa nu vada si sa nu-i pese de nimeni si nimic in afara de el.

Radia de fericire. plutea pe un norisor roz si era cu capul in nori. Zambea tot timpul, cand vorbea de el, stralucea de fericire, fata ii radia, iar ochii zambeau fara ca ea sa mimeze zambetul. Toti din jurul ei erau socati de atudinea ei. Lucrurile in viata ei, la job, financiar nu erau extraordinare, dar ea era fericita pentru ca el exista...Cand vorbea cu el, toata lumea era a lor...

S-au intors in orasul in care s-au intalnit, cu cateva ore inainte ca ea sa plece... au iesit, s-au plimbat, au vorbit, s-au privit si si-au zambit. Nu se puteau satura unul de altul. Au mers pe malul Dunarii, s-au plimbat, s-au tinut in brate ca si cum ar fi fost nevoiti sa se hranesca multe zile cu acele saruturi si imbratisari. Nu-i pasa unde este, ii pasa doar ca este cu el. Era singura ei nevoie. Sa fie langa el.

S-au si certat. prima lor cearta. Ea s-a suparat pe el, dintr-un nimic, dar cateva minute mai tarziu uitase. Nu putea sa stea suparata pe el. Cu o ora inainte de a pleca, s-au plimbat in parculetul din gara, s-au privit indelung si isi doreau ca trenul sa intarziere cat mai mult, sa profite de clipele minunate petrecute impreuna. Impreuna, erau un intreg, care trebuia sa ramana asa. Ceea ce simteau ei in acele momente, nu a putut si nu va putea fi descris in cuvinte. Erau fericiti. Cu fiecare secunda ce trecea, ei se adorau tot mai mult. Si cu cat se strangeau mai puternic in brate, cu atat, fiecare simtea ca e mai liber si zboara mai sus...

In momentul in care ea a plecat, lacrimile le-au invadat chipurile. Ea a plans cam jumatate din drum..nu stia daca de fericire ca l-a gasit sau pentru ca deja i se facuse dor de el. Au vorbit la telefon cateva ore bune...pana ea a ajuns acasa, in zori. Si-a lasat bagajul acasa si a mers direct la serviciu...dupa trei nopti nedormite, dar nu simtea oboseala...

Au urmat mii de sms, mii de minute si sentimente din ce in ce mai puternice....se stiau de trei luni, statusera cinci zile impreuna, dar parca se cunosteau de o viata...si asteptau cu nerabdare urmatoarea imbratisare reala....

In viata ei mai era ascunsa o persoana, sub forma de amintire, dar exista..oricat isi dorea ca acel om sa nu mai faca parte din viata ei, sa o uite, sa nu o mai santajeze emotional, orice ar fi facut...el se intorcea. Uneori doar sa o raneasca, doar sa o faca sa sufere pentru ca poate fi fericita. O santaja emotional, o facea sa se simta vinovata pentru nefericirea lui....Ea era singura vinovata ca incetul cu incetul se indepartse de un om, care nu o intelegea, care nu o satisfacea si cu care nici macar nu reausea sa mai comunice...Nimic din ce facea ea nu era bine. El o voia doaar pentru el si nu putea accepta ca ea sa se indragosteasca de altcineva.....desi el nu-i oferise niciodata acele clipe pe care ea si le-a dorit...El spunea ca o iubeste in felul lui, matur...egoist, posesiv, dar o iubeste. Ea era pusa in situatia de a aleage sa iubeasca si sa fie fericita, sau sa fie iubita intr-un fel anume...de el, dar fara sa simta ceea ce el simtea.

Pe cel de care se indraostise fara sa-si dea seama, il cunoscuse, absolut intamplator, intr-un moment in care avea cea mai mare nevoie de cineva care sa-i ofere un mic zambet dimineata si sa-i ureze noapte buna...El a aparut pur si simplu, iar ea a devenit fericita...pentru ca el exista...chiar si al sute de kiloemtri distanta...dar exista

Poveste de la spitalul de urgenta

2011-04-09T01:43:00.001+03:00

Incerca sa faca ordine in bucatarie, a alunecat si a cazut. Degetul mare de la piciorul stang s-a indoit, a alunecat pe el si apoi a aterizat intr-un dulap. Nu-si mai simtea degetele de la picioare. Era doar o durere care o provoca la plans, si tipete de durere. S-a ridicat. Intr-un picior a ajuns in pat. Timp de jumatate de ora, degetul mare de a piciorul stang era amortit, vanat si sangele nu inceta sa curga. A mai stat in speranta ca va trece, dar se umfla tot mai tare. S-a hotarat sa mearga la spital.

Ajunsa la urgente, a mers la ortopedie. A intrat in cabinet. Intr-o incapere, pe un pat era o batrana cu mana in gips iar pe celalt pat un nene cu piciorul in gips. Ea a fost asezata intr-o alta incapere, pe un pat. Desi sangele siroia, asistenta se invartea de ici colo si de fapt nu facea nimic. Intr-un final, a vrut sa-i faca o injectie dar ea nu a acceptat. A semnat pentru refuz si a semnat si ca nu este insarcinata.

In camera de langa, asistenti si doctori spargeau seminte, si se amuzau copiosi la emisiunea si Romanii au talent. Nu conta ca sunt pacienti cu urgente sau oameni care stau intinsi pe niste paturi. Ei continuau sa sparga seminte. Unul din cei de acolo, mai mergea, mai facea cate o radiografie vreunui pacient dar semintele erau in continuare in mana stanga.

A venit la un moment dat asistenta, a sters-o putin de sange. I-a turnat pe un pansament o solutie maro, Si i-a legat tot piciorul. A fost trimisa la radiografie. I s-a facut radiografie idn mai multe unghiuri. Desi nu putea merge, nu aluta-o nimeni nici macar de un brat. A lasat-o sa sara intr-un picior si sa faca cateva minute pana la patul pe care fusese asezata initial. Cand a vazut doctorul pansamentul a avut o ierire. A luat un foarfece l-a spinetcat si l-a refacut el. Comentand in acelasi timp ca nu mai are nicio satisfactie din meseria de ortoped si ca asistenta trebuia saa o bandajeze pana la cap.

In timp ce astepta rezultatul radiografiei, in abinet a intrat o bruneta, creola, cu parul lung, o rogie neagra mulata, putin peste fund, dar si cu o crpapatura. Cizmele erau lungi, crem cu tocuri de 15 cm. Avea mana bandajata si spunea a i se umflase. Dar nu era doctorul care avusese grija de ea. Si cum era miezul noptii, medicul de garda a preferat sa trateze urgentele. I-a explicat ca daca o doarea mana si e umflata putea veni la o ora mai decenta si nu vineri la miez de noapte.

Rezultatele radiografiei au fost gata. I-a spus ca nu are fractura. I-a trecut rezultatul pe foaie si i-a spus sa tina piciorul sus si sa schimbe bandajul zilnic. A chemat-o peste o saptamana la control. In timp ce medicul ii vorbea, ea l-a privit fix in ochi. A observat ca avea niste ochi foarte verzi si un accent de moldovean.

Deca sa ajungi sa te tratezi in spitalele din Bucuresti sau la urgenta, mai bine incerci sa fii atent si s anu ai nevoie. Oricum ea, a inceput saptamana cu buza umflata si vanata si a ajuns in weekend cu degetul vanat, umflat si amortit. S-au dus planurile de a merge la inot,. la aerobic si zumba. Pentru ca nu poate merge, trebuie sa stea in pat si sa se odihneasca.

Insatisfactie vs monotonie

2011-04-07T00:45:00.002+03:00

Dupa ce am savurat fara sa realizez aproximativ vreo 7 cani de cafea, stau undeva dupa miezul noptii si ma plang, de faptul ca nu reusesc sa adorm. Dupa 16 ore de stat pe tocuri, picioarele imi dau dureri insuportabile. Incerc sa uit de ele si imi ocup timpul citind articole prishologice, in timp ce ma lupt cu stari diverse.

Am dat peste un articol ce mi-a captat atentia: ghid de supravietuire la un job nemotivant. Ciudat si interesant. Povesteste despre o persoana care lucreaza in banca si nu mai este motivata de jobul pe care il are. Intamplator sau nu, lucrez intr-un loc asemanator, intr-un loc unde vad doar cifre, facturi, tabele, aplicatii, rapoarte. Citesc si imi dau seama ca intr-un fel sau altul ma regasesc. Dar in acelasi timp, am o viata activa. Si inca nu sunt demotivata, din contra.Serile de teatru nonformal ma fac sa ies din acea monotonie, care poate m-ar cuprinde. Trainingurile de educatie nonformala, imi dau o oarecare motivatie sa continui ceea ce am inceput, sa ma ambitionez mai mult si sa fac eforturi, uneori supraomenesti sa le impac pe toate si sa am satisfactii intr-un fel sau altul.

Ceea ce indeamna autorul articolului tine de creatie intr-un mediu in care totul este destul de bine stabilit. Iar o minte creativa intr-adevar poate face ca jobul pe care il are, oricat de repetitiv ar fi, sa devina fascinant de motivant.

Desi ma trezesc destul de greu diminieata, fac asta pentru ca asa sunt eu. Dar nu am avut zile in are sa spun ca nu am chef sa merg la job. Din contra, imi place. Doar ca nu-mi plac oamenii Toti incearca sa fie amabili, draguti si sa zambeasca, dar in mod evident tot este fals, in spate se ascund niste persoane destul de monotone, destul de plictisite si fara foarte mari dorinte, decat avansarea, bonusurile si maririle de salariu sau achizitiile.

Oamenii isi aleg ceea ce vor sa faca. Oamenii aduc oportunitatile prin ceea ce fac. Ei isi aleg unde s a lucreze, ce sa lucreze. Daca isi dau seama dupa multi ani ca nu mai sunt multumiti si satisfacuti, este doar pentru ca nu au invatat sa se automotiveze si nu au facut nimic sa iasa din onotonia unui job.

Intamplator sau nu, cunosc oameni din multe domenii si cred ca ii pot caracteriza pe fiecare in cateva cuvinte repreentative. Si sub masca afisata, se ascunde altceva. Un alt om. Doar ca in societate fiecare isi pune o masca, creaza o iluzie despre el si se arata asa cum si-ar dori sa fie perceput si nu asa cum este de fapt. Iar relatiile dintre oameni ele insele sunt doar o iluzie. O falsitate. Fiecare om devine actor. Cand schimba scena, schimba si rolul. Cand schiba publicul se adapteaza si face orice e nevoie.

Satisfactia jobului vie din interior, vine din motivatia pe care o ai, din beneficiile pe care le ai si bineinteles conteaza foarte mult cat crezi in ceea ce faci si cat de bine iti vinzi produsul si imaginea. Oamenii care cred in ceea ce fac, au succes, au satisfactie si se automotiveaza in permanenta. Tot timpul este loc de mai bine. Iar satisfactia jobului este si mai intensa atunci cand creezi in ceea ce faci si transformi cel mai demotivat si plictisitor job intr-un job altfel zi de zi. Tine doar de modul in care percepi lucrurile, de modul in care iti doresti sa realizezi ceva. Cu cat increderea si dorinta sunt mai puternice cu atat si satisfactia va fi mai mare. Doar ca, in cazul unui esec, trebuie sa existe o rezerva.

Development Traineeship in Macedonia, dar prefer sa traiesc in Romania

2011-04-01T01:19:00.000+03:00

In ultima perioada este un trend ca tinerii sa mearga la studii in alte tari, fie pe tot parcursul facultatii, fie doar pentru un semestru, fie doar pentru un master sau de ce nu, pentru diverse programe de intership sau exchange. O parte se stabilesc definitiv in alte tari, dar sunt si tineri care vor ca dupa terminarea studiilor sa revina in tara. Acestia aleg Romania din diverse motive.
Continuarea pe Lume |Buna

Am invatat by Octavian Paler

2011-03-29T23:48:00.000+03:00

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pese.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si doar cateva secunde sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata
Ci pe cine ai.

Am invatat ca farmecul ti-e de folos cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.

Am invatat ca atunci cand sunt suparata am dreptul sa fiu suparata
Dar nu am dreptul sa fiu si rea.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubita.

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.

Cum incepi o relatie?!

2011-03-29T00:06:00.002+03:00

... asemeni unui castel de nisip, construit repede, dar care la primul val dispare?...sau asemeni unei casute, construita incet si din material rezistent?

Sentimentul de indragosteala poate fi definit prin diverse reactii, atitudini sau trairi ( gol in stomac, emotii, entuziasm, inrosire, tremuratul vocii). Aceasta traire se transforma intr-o obsesie, pentru ca ajungi sa adormi cu gandul la resectivul, sa te trezesti cu gandul la el si sa te gandesti tot timpul la el, sa nu-ti mai pese de nimic. Aceste trairi, fiecare om le-a simtit cel putin o data in viata lui. Datorita lor, a sentimentelor care navalesc mintea, ajungi sa nu mai fii atenta la ceea ce se intampla cu tine si cu el, pentru ca tu oricum il vezi doar pe el si esti sigura ca este barbatul vietii tale si vrei sa te mariti cu el. Nu conteaza ca tu vrei un copil, el vrea 5, crezi ca veti negocia.

Ce mai conteaza ca are un pic de chelie, sau nasul mai mare sau ca e putin cracanat? Sunt niste aspecte care sunt prea putin importante. Frumusetea oricum trece! Ce conteaza ca uita cand e ziua ta sau ca uita sa-ti ia flori de ziua indragostitilor, sunt atatea alte aspecte care iti plac si esti sigura ca-l vei schimba cu timpul. Nu mai conteaza nici faptul ca uita zile la rand sa te sune, il crezi cand spune ca a fost prea ocupat sau ca a avut nu stiu cate pe cap. Important e ca l-ai sunat tu si ati vorbit.

Din cauza indragostelii, ajungi ca la multe luni de cand l-ai cunoscut, ca nu e nici pe departe asa cum ai crezut, sau asa cum ti-ai dorit si ca orice ai face el oricum nu se schimba. Este clar, ca din cauza indragostelii si a norisorului roz pe care te-ai urcat cu voia ta, constati ca nu-ti cunosti deloc partenerul. Daca cineva te-ar intreba cum o cheama pe prima lui iubita, sau ce numar poarta la camasa, sau ce preferinte are in materie de muzica sau filme, sau care e mancarea lui preferata, e posibil sa te gandesti mai mult pana vei da un raspuns.

Unul din raspunsuri ar fi faptul ca ,datorita mediului si a ceea ce-ti alimenteaza creierul zi de zi( filme romantice cu sfarsituri ca in basme( au trait fericit pana la adanci batraneti), melodiile plangacioase si melancolice, romanele mai mult sau mai putin gretos de dulci), uiti sa adresezi intrebari partenerului si sa-ti doresti sa cladesti o relatie profunda si nu una artificiala.

Cunosti un tip, iti place, exista atractie, aparent compatibilitate si crez ca poti trece peste micile defecte pentru ca oricum iubirea invinge totul. Iar daca il iubesti cu adevarat ce conteaza ca fumeaza excesiv, sau vine beata acasa, sau te mai alinta cu un " handicapato, tampito, unde/mi sunt ciorapii?''. Il ierti, ca bause peste masura, sau tu ai uitat sa-i pregatesti de seara. Ce mai conteaza ca tu trebuie sa-i gatesti, sa-i speli, sa-i duci micul dejun la pat, ca nu mai ai timpul tau sa citesti, sa faci sport sau sa te vezi cu prietenele.. Il iubesti si asta inseamna sa-i dedici lui tot timpul... pentru ca iubirea adevarata este el si impreuna veti trece foarte usor peste toate obstacolele. In modul asta te amagesti singura, vei evita sa cauti solutii reale si crezi in continuare ca iubirea e tot ce conteaza Dar daca el te paraseste intr-o zi, te-ai gandit ce se va intampla cu tine?

Atunci cand cunosti un timp, se poate intampla sa crezi ca te-a lovit marea iubire. Te-ai indragostit la prima vedere si nu poti trai fara el. Dar, pentru a cunoste un om, ai nevoie de o perioada mai mare de timp.Este necesar sa descoperi daca exista compatibilitate pe mai mute planuri, daca puteti sa va acceptati unul pe celalalt. O iubire profunda se cladeste in timp, pe un fundament bun si care rezista in fata valurilor.

Tipul pe care l-ai intalnit iti satisface toate capriciile, chiar daca tu nu-i comunici ce-ti doresti el iti satisface nevoia. Esti tinuta in puf, primesti mereu flori, cadouri, esti o mica printsa in devenire. Pentru ca aceste atentii iti capteaza toata atentia, uiti sa-l provoci la discutii mai intelgigente, uiti sa adresezi intrebari si sa vezi daca intr-adevar va potriviti.

Mai exista si posibilitatea sa fie o atractie sexuala foarte mare. Si daca esti multumita de acest aspect le ignori pe celelate. Ca oricum orice conflict are aceiasi finalitate si nici macar nu-ti mai amintesti de el. Dar atunci cand te plictisesti de acest aspect, vei constata ca omul de langa tine, este un strain. Este un om pe care nu-l cunosti deloc.

Exemplele de mai sus sunt doar cateva greseli, facute la inceputul unei noi relatii. Sunt doar cateva cazuri in care nu exista o comunicare eficienta. Sunt doar cateva exemple si situatii cand nu comunici, nu vrei sa comunici sau uiti sa comunici. O relatie superficiala, pare a deveni foart eprofunda intr-un timp scurt, dar se incheie la fel de repede.

Dialogul este foarte important pentru a-ti cnuaste partenerul Primele intalniri, sunt cele in care trebuie sa va cunoasteti. Sunt intalnirile cand trebuie sa adresezi intrebari, sa afli cat mai multe( dar nu vei face asta, pentru ca dispare acel mister care te fascineaza, pentru ca-ti este teama sa nu-ti adreseze si el intrebari iar tu ai multe frustrari legate de trecut, iti este teama sa nu descoperi ceva ce nu ti-ai dori sa descoperi). Nu vei pune intrebari pentru ca tu consideri ca nu este frumos sa intri in viata unui om si astepti momentul si acel moment nu va veni niciodata. Sunt doar cateva din greselile facute la inceputul unei relatii. Restul e poveste!

Negocierea conflictelor

2011-03-23T22:23:00.001+02:00

Chiar dacă la prima vedere nu pare, este o foarte mare diferenţă între a trăi o sută de experienţe şi a trăi o experienţă de o sută de ori. Poţi învăţa foarte uşor din experienţe doar când acestea sunt structurate în aşa fel încât să-ţi faciliteze învăţătura.

Când înveţi să-ţi structurezi experienţele pentru a învăţa cât mai mult, ajungi să vezi „lumea reală” aşa cum este ea şi nu aşa cum o vezi tu. De fapt ajungi să vezi o lume reală care are un numitor comun cu lumea reală văzută şi de ceilalţi. Asta poate face diferenţa dintre o persoană care ştie să negocieze şi o persoană care nu are darul de a-şi susţine într-un mod foarte logic argumentele.

Legătura între negociere şi o bună comunicare este foarte strânsă. De asemenea, pentru soluţionarea conflictelor sunt necesare ambele abilităţi. Cu cât indivizii stăpânesc cât mai bine arta comunicării, pot soluţiona mult mai uşor conflictele cu ajutorul negocierii.

Negocierea va avea întotdeauna o finalitate precisa, ce presupune un câştig pentru ambele părţi. Are ca şi obiectiv, realizarea unei înţelegeri între părţi, nu neaparat a unei victorii. Indivizii care negociază trebuie să fie parteneri şi nu adversari, iar procesul de negociere, trebuie să-l încheie cu sentimentul că au realizat maximul posibil din ceea ce şi-au propus.

Se poate spune că negocierea este una plină de succes, atunci când toate părţile sunt câştigătoare sau consideră că au învins. Aceasta presupune prezentarea propriei poziţii, dar şi cunoaşterea poziţiei celuilalt, prezentarea argumentelor, dar şi ascultarea, cu atenţie, a contraargumentelor, realizarea unei judecăţi, pe cât posibil imparţiale şi, în final, ajungerea la o soluţie acceptabilă pentru toţi cei implicaţi în procesul de negociere.

Aproape fiecare problemă, fiecare conflict şi fiecare neînţelegere are la bază o problemă de comunicare interpersonală. A comunica înseamnă a exprima lumea noastră interioară, însă doar fragmentar; înseamnă a exprima doar o reflexie a ei. Comunicarea nu este echivalentă cu ceea ce avem noi în minte, cu gandurile, ideile, sentimentele, valorile, visurile, fantasmele noastre. Ea se limitează la ceea ce suntem noi în măsură să le împărtăşim altora. Comunicarea este ceea ce trăim împreună cu un altul : trăirea împreună a unui anumit moment, confruntarea unor idei, emoţii, proiecte.

Definirea şi analizarea mesajelor ne poate ajuta să înţelegem mai bine ce se întâmplă în mintea interlocutorului şi mai ales în a noastră, să ne clarificăm gândurile şi emoţiile şi să stabilim o legătură între procesele mintale şi experienţa fizică. Creşterea capacităţii noastre de a percepe mesajele pe care le emitem şi le recepţionăm este una din căile către o comunicare mai eficientă.O prima determinantă a conceptualizării fenomenului comunicaţional este faptul că fiecare aspect al comunicării este util în măsura analizei sale din perspectiva domeniului respectiv.

În al doilea rând, comunicarea trebuie privită prin prisma faptului că posedă un trecut, un prezent şi un viitor; comunicarea este determinată de o perspectivă dinamică. Este greu să ne imaginăm un proces comunicaţional fără a face apel la aspectele care îl determină, la cauzele acestuia ; modalităţile de interrelaţionare comunicaţională se bazează pe experienţa noastră în acest domeniu şi iau forma acestei experienţe.

Comunicarea este un proces irepetabil şi irevocabil; fiecare experienţă de comunicare este unică ,iar două experienţe de comunicare nu pot fi perfect identice.Experienţa de comunicare produce schimbări în persoanele implicate,schimbări care vor condiţiona acest deziderat.
Prin intermediului procesului de comunicare se urmăreşte atingerea unor obiective, şi anume:

· Să fim receptaţi;

· Să fim înţeleşi;

· Să fim acceptaţi;

· Să provocăm o reacţie.

Atunci când nu se va atinge nici unul din aceste obiective , înseamnă că s-a dat greş în procesul de comunicare. În cadrul relaţiilor umane, comunicarea decurge din activitatea cotidiană, ea îmbrăcând o serie de forme, de genul comunicării curente şi comunicării ierarhice. Comunicarea curentă este întâlnită în activitatea zilnică a individului, a instituţiei. În cazul activităţii zilnice a insituţiei comunicarea constă în a asculta relatările colegilor de muncă , în a formula cerinţele de cooperare şi coordonare a eforturilor , în vederea finalizării lor.

Se întâmplă de multe ori să ne trezim într-o stare conflictuală chiar şi fără voia noastră, Abordarea ordonată şi sistematică a acestora este o necesitate cu atîa mai importantă cu cat nevoile şi temerile care ne conduc în situaţiile conflictuale nu sunt conştientizate de toţi cei implicaţi. Conflictul poate fi pozitiv sau negativ, funcţie de felul în care îl privim. Efectele pot fi mai puţin dureroase, dacă vom şti să tratăm conflictul în mod constructiv.
Lipsa comunicării, incompatibilitatea, agresivitatea pot constitui probleme ce stau la baza conflictelor.

Cauze conflictuale in organizatii

2011-03-23T22:18:00.003+02:00

Sunt foarte multe opinii şi concepţii referitoare la conflicte şi la sursele care le generează. Astfel, stările conflictuale pot fi determinate de: nepriceperea unui membru al grupului de a-şi îndeplini sarcinile ce i-au fost atribuite, nemulţumirea faţă de modul de repartizare a sarcinilor, percepţii şi interpretări greşite, lipsa unei comunicări deschise şi oneste, relaţiile interpersonale dificile, existenţa unui climat de neîncredere între oameni, agresivitatea, teama de a lăsa pe alţii să se afirme, competiţia, etc.

Un prim exemplu, este legat de percepţiile diferite pe care le împărtăşesc membrii unui grup faţă de alt grup. Imaginea grupului din oglindă este o formă de manifestare a percepţiilor greşite prin care părţile aflate într-o situaţie conflictuală tind să împărtăşească aceleaşi percepţii eronate una despre cealaltă. În măsura în care un grup de muncă tinde să creadă despre un alt grup că este “rău”, acesta din urmă va manifesta la rândul lui aceleaşi percepţii, comportamentul fiind singurul indiciu asupra sistemului de valori împărtăşit de membrii grupului. În consecinţă, reacţia părţii adverse va fi pe măsura comportamentului manifestat.

Interdependenţa este una din cauzele cele mai importante a conflictelor. Aceasta interdependenţă poate apărea sub mai multe forme: un contact minim, când fiecare individ îşi aduce o mică contribuţie la întreg şi fiecare este sprijinit de întreg; o interdependenţă secvenţială care acţionează ca o linie de asamblare în care există o dependenţă reciprocă de la un capăt al liniei la celălalt; o interdependenţă reciprocă în care unităţile organizaţiei îşi dau una alteia sarcini. Evident, cu cât interdependenţa este mai mare cu atât potenţialul unui conflict este mai ridicat.

Folosirea resurselor în comun este o altă cauză structurală ce poate conduce la conflict. Resurse ca bani, timp, spaţiu, personal, echipament produc deseori conflicte legate de cine le va folosi, unde, cât şi când. Izbucnesc conflicte distructive mai ales atunci când resursele sunt foarte limitate iar nevoile mari. În mod normal, repartizarea resurselor va constitui subiect al negocierilor, atenţia managementului fiind centrată pe controlul şi gestionarea conflictului într-o manieră ordonată şi constructivă. Aşadar, o diferenţiere mare, interdependenţele, folosirea în comun a resurselor constituie factori de presiune în organizaţie.De asemeni, conflictele izbucnesc şi din cauza contradicţiilor, a atitudinilor şi a comportamentului indivizilor implicaţi. Cum realitatea este percepută diferit de fiecare individ şi nu toţi îndivizii unui grup, sunt compacţi, aceştia pot avea principii care nu sunt obiective sau pe placul tuturor. Îar în acele grupuri unde principiile nu sunt foarte solide, va exista întotdeauna o persoană care va fi de-a grupului în cazul unui succes şi va dispărea fără urmă în caz de eşec. Iar din acest motiv poate apărea foarte simplu un conflic. Nimeni nu îşi va asuma o vină pe care nu o are sau să-I fie furate laudele pe care le merită.

Resursele insuficiente. Lipsa resurselor logistice, materiale dintr-un grup, este de cele mai multe ori un factor declansator de conflicte, sau poate de asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict.

Conflictele intre părţile care intră în conflict sunt generate de diverse interese, norme, valori, structuri diferite. Atitudinile includ elemente emoţionale, cognitive şi de voinţă, în timp ce comportamentele sunt rezultatele unor dezechilibre, tensiuni, nevoi, lipsuri, dorinţe şi aşteptări nesatisfăcute. Anumite conflicte apar pe măsură ce nevoile fiecărui individ nu sunt satisfăcute.

Orice acţiune întreprinsă este justificată de un ansamblu de factori care energizează, activează şi susţin comportamentul. Insistăm asupra rolului pe care îl îndeplinesc nevoile pentru că starea de necesitate nu numai că stimulează dar şi orientează organismul uman spre anumite moduri de satisfacere adecvată a dorinţelor. Deci, comportamentul motivat nu este o simplă cauză, ci şi un mijloc prin care se poate ajunge la realizarea scopului, intensitatea acestuia fiind determinată de trebuinţele specifice dar şi de particularităţile stimulilor.

O astfel de abordare are avantajul că propune soluţionarea conflictelor prin dezamorsarea comportamentului conflictual, o schimbare în atitudini şi o transformare a relaţiilor şi intereselor care se află în centrul structurii conflictuale.

Intamplari de la aerobic

2011-03-21T23:06:00.002+02:00

In ultime vreme, cdatorita site-urilor de reduceri, m-am hotarat sa testez toate salile de aerobic din zona si apoi sa aleg o sala unde imi place, unde ma simt confortabil si s a merg in continuare. Dupa ce am fost in doua locuri faine, am ajuns undeva pe la rondul de la Baba Novac, pe niste stradute langa Piata Unu.

Cand am ajuns, muzica se auzea din strada, era ceva latino-turcesc, putin cam de nedefinit. Am intrat pe o usa foarte colorata, am urcat nsite scari si am ajuns o sala care semana a un fel de restaurant, ceva de genul. Pe jos era parchet, pe stanga si pe dreapat mese cu scaune din platic, pe peretii foarte colorati poze cu lautari. Am fost trimisa sa ma schimb, intr-o camera cu pereti din geamuri. Eram vazuta si de vecinii de peste strada iesiti la o tigara, si de cei care stateau in asa zisa sala de aerobic ziua, iar seara restaurant si loc pentru petreceri.

Langa aceasta cabina de schimb, era o bucatarie si dupa bucatarie o baie imens( sincer pereferam sa am schimb in baie). Apoi am iesit in sala de aerobic, prin care trecusem cand am intrat. dar am fost pusa sa iau incaltaminte curata. Apoi am inceput asa zisele ore de aerobic. Tantea instructoare, probabil o fost dansatoare, cam pe la 1.50 si cu o burta care dadea peste pantaloni si salta s in sus si in jos cand mergea.

D-na intructoare de aerobic, purta niste blugi largi cu sclipici, o curea la care nu te puteai uita, foarte argintata si o bluzita roz din piata ( gorbaciov, cum spunem noi la piata din centrul buzaului, mai nou devenita bazar). Unghiile erau de un rosu intens iar varfurile sarite. La ochi purt aun machiaj cu roz aprins si posesoare a unei resiratii putin a ceapa sau usturoi.

Dar, inainte de a incepe a venit la fiecare si ne-a pipait sa vada ce avem de lucrat...( cand am vazut locul, primul gest a fost sa ma intorc si s aplec, dar am ramas din curiozitate sa vad ce stie). Am inceput ora propriu zisa si timp de 25 de minute am invatat cum sa miscam bratele in sus si in jos si cum sa stam cu fundu in sus. Apoi n-am mai rezistat, continuarea se va afla cand veti merge acolo:))

Trebuie sa mentionez faptul ca in timpul orei de aerobic, sau invata cum sa intindem mainile in sus si in jos si cum sa stam cu fundul in sus, in spate, erau un el si o ea care invatau pasi de dans, ceva gen tango, dar pe muzica comerciala.

"'Recomand'' acelor doritor de senzatii tari si evenimente noi cursuri de dans sau aerobic la Scoala de dans LOTUS . Tanti in rochita roz, este doamna despre care povesteam mai sus. Iar instructorul de dans, este chiar fiul

Aerobic & Zumba

2011-03-21T22:53:00.001+02:00

In ultima perioada am testat multe sali de aerobic si recomand orele de Aerobic si Zumba de la Club Aro . Imi place cum arata sala, este spatios, curat, exista si cabina de dus, iar preturile sunt acceptabile. Sediul este la Armeneasca, iar intrarea se face pe o straduta prin spate.

Mai recoman si TaeBo special cu Cristian, orele se tin in salile de sport de la liceul Iulia Hasdeu. Aici conditiile nu sunt extraordinare, salile sunt destul de mici, dar, se pleaca cu febra musculara de la fiecare ora de tae bo. Ceea ce inseamna ca se lucreaza. Exercitiile sunt diferite de la ora la ora iar instructorii sunt foarte faini.

Un an de blog

2011-03-18T02:20:00.000+02:00

Astazi, se implineste un an de cand am creat acest blog. Am crescut, am inventat, am scris, am aruncat frustrari, am fost putin rautacioasa, mi-am expus gandurile si dorintele, implinirile si esecurile. Au fost luni pline de povesti, luni sarace in cuvinte, dar am ajuns la un an.
Poate nu a fost un an tocmai productiv, dar sper ca in urmatorul an sa am mai multe idei, sa creez mai multe povesti si sa se dubleze cititorii.

Studiez in alta tara dar vreau sa ma intorc in Romania

2011-03-18T02:15:00.001+02:00

Incepand din data de 17 martie pe site-ul lume buna , la categoria Interviurile Lume Buna, voi publica o data la doua saptamani, povesti ale tinerilor care au studiat in alta tara, dar au ales sa se intoarca in Romania.

Primul articol: Studiez in alta tara, dar vreau sa ma intorc in Romania

Poveste cu bicicleta

2011-03-18T01:50:00.000+02:00

Intotdeauna mi-am dorit o bicicleta dar, locuind in oras, parintii nu mi-au cumparat. Prin urmare, singurele bicilclete la care aveam, erau cele a bunicilor si a prietenilor. Am invatat sa merg cu bicicleta pe la zece ani. Desi eram o piticanie, am avut ambitie sa invat pe o bicicleta mare si cu ghidon. O adevarata aventura cu urcatul si coboratul de pe ea, dar am invatat sa merg si in vacantele de vara pe care le petreceam la bunici, zilnic mergeam zeci de km cu bicicleta, pe toate vaile si prin toate satele din imprejurimi. La inceput, pana sa stapanesc foarte bine mersul pe bicicleta eram o adevarata pacoste.

Cand vedeam o masina din fata sau auzeam ca se apropie o masina din spate, opream si asteptam sa treaca. Imi era teama sa nu cumva sa ma dezechilibrez si sa cad in fata ei. La cateva zile dupa ce am invatat sa-mi tin echilibrul, si sa merg drept, eram foarte fericita ca am invatat sa intorc. Si fericita, am chemat-o pe bunica sa-i arat ce stiu sa fac. Si am vrut sa intorc in strada, pe un drum judetean. Cum bunicii mei au casa cumva la iesirea din sat, pe partea cealalta de curte este un sant mare si cam plin cu balarii si ciulini. Fericita ca stiu sa intorc si tot atentionand-o pe bunica mea sa fie atenta ca eu stiu sa fac mare lucru( adica sa intorc o bicileta pe o sosea cu 2 benzi), am facut o intoarcere atat de buna, incat cu viteza am intrat in santul cu ciulini. Si nu numai ca m-am ales cu multe glume din partea bunicii si a prietenilor, dar m-a scos de acolo zgariata, cu ciulini in par, si cu bicileta avariata.

Nu m-am lasat si am continuat sa intorc pana mi-a reusit. Urmatoarea patanie cu urmari destul de grave a fost acum vreo patru ani. Nu mai mersesem cu o bicileta de foarte mult timp si plecata in vacanta intr-o peninsula, m-am hotarat sa parcurg distantele de cativa kilometri dintre localitati cu bicicleta. Totul foarte fain, benzi speciale de bicilisti, zona de deal(m-am bucurat ca face si bine la silueta) si am inceput sa merg cam 30-40 de km pe zi. Reuseam sa merg cu bicicleta si sa utilizez si telefonul in acelasi timp sau chiar sa schimb melodia la ipod.

Totul perfect, pana cand prietenii mei m-au dus undeva intr-o zona rezidentiala langa un oras, unde am dat peste o strada foarte serpuita si ingusta. Erau doar doua benzi si pe de-o parte si cealalta gardurile inalte ale caselor. Cum prinsesem drag de bicicleta si viteza in acelasi timp, ma credeam stapana pe toate situatiile. Dar, intr-o zona de coborare unde se apropia si o curba periculoasa, am raspuns la telefon (credeam eu ca nu e o problema sa manuiesc bicileta cu o singura mana) si pentru ca valea era atat de lunga, si trebuia sa pun si frana, am foslosit doar frana de fata ( cealalta frana era pe partea cu mana cu care tineam telefonul), si am zburat de pe bicileta, m-am rostogolit cativa metri si bicileta a aterizat peste mine.

Tot ce-mi amintesc este faptul ca m-am trezit jos, cu bicileta indoita din toate incheieturile iar pantalonii mei erau rupti si picioarele julite si deja capatasera culoare vinetei. Nu-mi pasa foarte mult de mine, cat imi pasa de bicicleta ce cu imprumut si cu promisiunea ca ajungem amandoua intregi la destinatie si inapoi. Dupa cazatura, am stat zeci de minute sa-mi revin si sa ma opresc din tremurat si am plecat spre casa cu bicileta in brate. Am stat cateva zile sa se vindece ranile si am pornit din nou la drum, dar de aceasta data cu mai multa atentie si incredere.

Toamna se numara...iubirile

2011-03-18T01:42:00.002+02:00

El 24 de ani, oltean, inalt, bine facut,pasionat de fotbal si ea o moldoveanca bruneta, 19 ani, cu parul carliontat trecut de mijloc, ochii verzi, inalta si obsedata de tipi aratosi si foarte timida. Ea l-a intalnit pe el intr-un club. I-a placut cum arata dar nu s-a indragostit pe loc. S-au intalnit, el a placut-o si au iceput sa iasa impreuna.

Primul lor an impreuna a fost de acomodare, multe certuri, multe gelozii, multe despartiri si impacari, dorinte, neincredere, minciuni, aventuri. Se certau pentru ca ea intarzia la intalniri, sau pentru ca nu-i raspundea la telefon, sau pentru ca ea, evita sa-i spuna anumite lucruri doar pentru a nu-l supara.

Locuiau in orase diferite, se vedeau doar in weekend iar el o suna cand isi aducea aminte.

Se certau, el nu mai suna, facea pe suparatul si cate o saptamana si pentru ca ea incepuse sa se indragosteasca, ceda si il cauta, si chiar daca nu era vinovata isi cerea iertare. El i-a gasit slabiciunea, a observat ca ea se atasase foarte mult si a inceput sa profite. A inceput sa o manipuleze. A inceput sa o loveasca cu armele ei.

In al doilea an, lucrurile pareau ca merg pe drumul cel bun. Dupa doi ani ea a simtit nevoia de o pauza. Nu voia sa-l mai vada, era confuza, nu stia ce se intampla cu ea, cu ei, nu se mai regasea. S-a hotarat sa-si ia o vacanta si a plecat singura, pentru doua luni, din tara. El nu a acceptat asta si a parasit-o. Pe 11 august 2007 el i-a spus la telefon ca nu vrea sa mai aiba nicio treaba cu ea. Ea a acceptat si trei luni a suferit in tacere. Nu a mai vrut sa-l caute. Dar...el a cedat. De ziua ei a sunat-o! ea nu i-a raspuns, el i-a dat sms. Dupa inca o luna, la aniversarea lor de doi ani, ea i-a trimis un mesaj. Credea ca a trecut peste...dar acel mesaj a provocat totul.

La intoarcerea ei s-au reintalnit, s-au impacat. dar el a acceptat cu greu schimbarea ei. Ea s-a intors, tunsa scurt, blonda si cu vreo 13 kg mai mult. Pana la urma, s-a impacat cu ideea si a acceptat situatia. Totul pare ca revine la normal, relatia lor mergea perfect, doua saptamani frumoase si trei de certuri. Ea se obisnuise cu situatia, isi pierduse identitatea, dar credea ca acea viata este o viata fericita. Uitase cum este sa traiasca altceva.

In ea s-a nascut un mare conflict. Voia altceva, dar ii era frica sa renunte. Ii era teama ca nu va putea, ii era teama ca nu va reusi, ii era teama ca va fi mai rau fara el. A incercat sa -l paraseasca dar el nu s-a obisnuit cu ideea si de fiecare data a implorat-o sa-l ierte, i-a promis ca se va schimba. Iar ea, ea l-a crezut si s-a reintors, la cateva luuni, mai lega cate un nod la ata.

Dupa doi ani de conflicte ea, l-a parasit. La putin timp s-a indragostit nebuneste de un alt oltean. A facut multe nebunii, a lasat orice urma de ratiune si si-a urmat simturile. A mers pana in celalt capat al tarii dupa el A facut doar ce a simtit si s-a gandit doar la ea. Nu i-a pasat de suferintra lui, nu i-a pasat de cei din jur, ea era intr-o lume nou, era un alt om, se regasise si se indragostise cum nu fusese niciodata. A trait cateva luni de nebunie, de dragoste, pasiune, dorinta, dor, nerabdare si disperare de a fi cu cel de care se indragostise. Traiau doar pentru a sti unul de celalalt minut de minut. El ii tinea loc de aer, apa si mancare. Nu-i mai trebuia nimic decat el. Daca nu primea un semn de la el mai mult de o ora, era disperata, devenea agitata si nu stia ce se intampla. Dar ea inca nu stia ce-si doreste.

Traia o aventura si a luat-o ca atare. Traia o nebunie. Dupa patru luni a aruncat nebunia. Se simtea incoltita, prinsa in mrejele dragostei si s-a hotarat sa renunte Nu era dispusa sa riste foarte mult. Nu era pregatita sa ia totul in serios, sa renunte la viata ei pentru el. A dat inapoi. S-a intors in trecut, la o viata aparent mai linistita. Avea remuscari. Se simtea vinovata ca s-a indragostit. se simtea vinovata ca a facut un om sa sufere. A ales stabilitatea. S-a reintors la cel pe care il parasise cu 5 luni in urma.

Cand au sarbatorit 4 ani de relatie, el a cerut-o de sotie. Ea a aceptat...nu stie nici ea de ce. Asa a simtit. A facut tot ce i-a stat in putinta sa salveze relatia, sa fie o iubita extraordinara, o amanta perfecta si o gospodina. A renuntat la prieteni, a renuntat la viata ei, a renuntat la tot, pentru el, pentru cel ce trebuia sa-i devina sot. El a pus stapanaire pe ea. In fiecare seara o facea sa se simta vinovata de ceva. In fiecare seara o facea sa planga, o facea sa adoarma cu ochii umflati. Erau zile cand el nu-i vorbea, cand el nu era multumit de nimic, cand ii reprosa tot felul de nimicuri. O trata ca pe ultima curva. O jignea si o facea in fel si chip. El isi dorea un copil. Ea inca nu. Dar a facut-o ca pentru el sa accepte si sa-si doreasca si ea.

Pe 8 noiembrie in 2009, intr-o dimineata ploiasa , ea i-a dat inelul inapoi. I-a spus ca din acel moment nu vrea sa mai aiba nicio treaba cu el. Suferea in tacere. Suferea pentru ca el a scos la suprafata partile ei mai urate. Suferea pentru ca renuntase la tot pentru el. Nu mai suporta acea viata. Se ura pe ea. Nu intelegea cum s-a transformat la numai 23 de ani intr-o femeie de 30. Nimeni nu ii dadea mai putin. Imbatranise in trei luni, 7 ani. I-au aparut fire de par alb si dorinta de a scapa cat mai repede din colivie. Oricat de mult i-ar lipsi.

Inainte de Craciun, si-a luat bagajele si a plecat pentru totdeauna din viata lui. De data asta si-a jurat ca nu se va mai intoarce niciodata. Cand a inchis usa in urma ei, lacrimile i-au invadat chipul, mainile si picioare ii tremurau, dar in acelasi timp, radea de fericire. Era fericita. isi recapatase libertatea pe care in ultimele luni o pierduse.

S- a imbolnavit. A stat o luna prin spitale. Toate analizele ii ieseau bine, dar ea era vanata in ombilic si pe burta, slabise 10 kg, era slabita, dar fericita. Simtea ca poate sa zboare. Medicii erau profund ingrijorati. I s-au pus nu mai putin de 6 diagnostice. A fost trimisa sa faca tot felul de analize la tot felul de medici. In ciuda a ceea ce era la suprafata, toate analizele ii ieseau bune. Toti erau socati. nimeni nu intelegea nimic. a fost tinuta si cateva zile la perfuzii. Nimeni nu stia nimic de ceea ce se intampla cu ea. a fost singura. A stat singura in spital. nici macar parintilor nu le spusese nimic. Ii mintea pe toti ca este foarte bine.

Dupa trei luni, el a inceput sa o caute. Ii promitea din nou marea cu sarea. Ii promitea ca se va schimba. Ca va fi totul ca in puf si va pluti pe un norisor roz. Ea l-a refuzat de fiecare data. A avut taria sa spuna nu de fiecare data. Chiar daca s-a u mai intalnit, au vorbit, dar ea mereu a spus NU. Nu l-a iertat. L-a uitat.

El, este pentru ea, un simplu strain. Ea, mai priveste din cand in cand, pozele cu ei. Ii pare doar un strain. Chipul ei nu radia de fericire. In toate pozele cu el, privirea ei era trista, era departe. Ea tot timpul trebuia sa fie atenta la atitudinea ei sa nu-l deranjeze, sa nu-l supere.

A devenit o persoana rece, acra si care nu mai acorda barbatilor dreptul sa-i invadeze spatiul personal si intimitatea. Il uraste ca a transformat-o intr-un om rece. Ca a facut-o sa ii fie teama sa se mai apropie de cineva. Dar toate trec...iar ea, ea este libera, face ceea ce-i place, si-a reluat pasiunile si a reinnoit relatiile cu prietenii. Munceste, se distrreaza, mananca, face sport, si-a invins temerile si a descopit noi placeri. A renuntat, poate prea tarziu, dar e fericita ca putut renunta.

Hi-Q vs Gica Petrescu - Amanta (Sa dansati, sa va distrati)

2011-03-18T00:47:00.000+02:00

Iubesc un barbat pentru ca...

2011-03-14T23:29:00.001+02:00

...e inteligent, ingrijit si atent

... are cuvant si face ceea ce spune si nu uita niciodata ceea ce a spus

... e punctual si pentru ca stie sa anunte atunci cand intarzie si nu intarzie niciodata mai mult decat spune

...stie sa zambeasca atunci cand ma priveste si nu ridica tonul oricat ar fi de nervos

...nu minte, doar sa ma protejeze, ci spune adevarul, oricat de dur ar fi

...nu-mi ofera flori de Valentinețs day si de 8 martie doar pentru ca asa trebuie

...stie sa-mi spuna ca ma iubeste, doar uitandu-se in ochii mei si nu-mi spune "te iubesc" de zeci de ori pe zi

...ma alinta atunci cand am nevoie

...imi ofera o imbratisare sincera

...la el in brate ma simt in siguranta si nu-mi este frica de nimic

...stie sa faca surprize

...nu ma trezeste niciodata sa-mi ceara sa-i pregatesc micul dejun sau sa-i calc camasa

...ma accepta asa cum si nu-mi spune ca vrea sa fiu intr-un anumit fel

...accepta liberatea mea ca pe o nevoie necesara

...pot avea incredere in el si are incredere in mine

...imi respecta nevoia de singurate si pentru ca vrea sa-i fie respectata aceasta nevoie

...ma anunta de fiecare data cand ajunge tarziu acasa si niciodata nu-mi reproseaza ca il controlez

...are viata lui, dar ma include in ea

...imi permite sa-i fac surpize si sa-l alint

...are rabdare si cere atunci cand are o nevoie

...cel mai important, este si iubit si prieten si frate si niciodata nu ma plcitisesc langa el

...nu e perfect si micile imperfectiuni il fac sa fie perfect pentru mine

De ce? Cat?

2011-03-14T23:09:00.000+02:00

Analizez oamenii. Analizez gesturi. Analizez atitudini. Ma intreb de ce? Ma intreb ce gandeste un om cand are un anumit comportament? Nu inteleg, de ce se joaca de-a soarecele si pisica.
Nu am reusit sa inteleg de ce o femeie se plictisete repede de un om care e dragut si o rasfata? Nu inteleg de ce ea, cauta si iubeste un macho, un mitocan. Plange pentru un om care nu merita si se autodistruge pentru ca el s-a plictisit. Sufera cand cel pe care il iubest el o paraseste, dar il paraseste pe cel care o iubeste fara sa priveasca inapoi. Fara regrete, fara lacrimi, fara intoarceri inapoi. Sustine cu tarie ca nu accepta violenta, jigniri, dar sta intr-o relatie doar sa nu fie singura. Trece cu vederea o palma si cuvintele urate. II pregateste micul dejun la pat, ii spala, ii calca, ii cumpara medicamente la miezul noptii si face cumparaturile sambata dimineata, doar pentru ca el sa fie multumit si sa nu o paraseasca. Ea e fericita daca el e fericit. Uita de prieteni si familie si accepta ca el, de ziua femeii sa iasa cu baietii la bere. II zambeste chiar si atunci cand el devine isteric la miezul noptii ca nu mai are bere in frigider.
Nu condamn, nu critic ci doar ma intreb de ce ? Pentru ce?Avem atatea vieti incat sa ne permitem sa ne pierdem timpul cu cine nu merita? Mai primim inapoi anii pe care i-am irosit facand pe plac cuiva?

Cand voi fi mare...

2011-03-14T22:46:00.000+02:00

eu imi doresc sa devin:

- cantareata, pentru ca mama mea are o voce atat de frumoasa si canta atat de frumos si vreau sa cant si eu ca ea, dar sa am si spectatori.

- actrita, pentru ca in fiecare zi pot interpreta un alt rol, pentru ca pot zambi sau plange pentru ca asa trebuie si pentru ca sunt altfel tot timpul.

- medic, pentru ca vreau sa pot gasi solutii la cele mai urate boli si toti copii sa poata avea bunici si parinti, unchi si matusi

- profesor, pentru ca imi plac copii si imi place sa-i fac sa ma asculte si sa-i invat si pe ei ce stiu eu.